„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi

binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă

binecredincioşilor creştini asupra celui

protivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta

păzeşte pe poporul Tău”.

Pe vremea stăpânirii otomane, sultanul, îndemnat de unul din neamul celor care l-au răstignit pe Hristos, l-a chemat pe un episcop ce se afla în cetatea cucerită de ei şi l-a întrebat:
- Evanghelia voastră este adevărată?
- Da, este adevărată, răspunse episcopul.
- Atunci să bei acest pahar cu otravă că scris este:
"De veţi bea otravă, nu vă va vătăma".
Episcopul a cerut răgaz trei zile pentru rugăciune şi, după trei zile, s-a adunat din nou ceata turcească cu sultanul în frunte, care-i dădu episcopului să bea un pahar plin cu otravă, dar cerându-i să nu facă Sfânta Cruce pe pahar, căci auzise sultanul că puterea crucii îndepărtează moartea.
Episcopul, care era om înţelept, luă paharul şi îl întrebă pe sultan din care parte să bea, de aici, de aici, de aici sau de aici, făcând astfel cu cele trei degete semnul Sfintei Cruci pe gura paharului, iar sultanul ia zis că poate să bea de unde doreşte.
Episcopul a băut şi nu a fost vătămat deloc, dar a cerut puţină apă ca să clătească paharul şi i-a spus sultanului:
- Dă-i acum să bea şi vrăjmaşului lui Hristos care ţi-a propus să faci aceasta.
Acela a băut şi a murit pe loc.

Mare este, Doamne, puterea Crucii Tale!

„Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de
bunăvoie, poporului Tău celui nou
numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i,
Hristoase Dumnezeule.
Veseleşte cu puterea Ta pe credinciosul
nostru popor dăruindu-i lui biruinţă
asupra protivnicilor, având ajutorul
Tău armă de pace, nebiruită biruinţă”.