”Nu judeca ca să nu fii judecat!” ”Cu masura cu care veți judeca cu aceeași masură veți fi judecați”!
Avem în Vechiul Testament o istorisire înduioșătoare din viața împăratului David proorocul.Se spune că poporul evreu avea în frunte la vremea aceea pe David cel bun, milostiv și curat la suflet.Împaratul David ajunsese vestit, bogat, iubit de popor și chiar de dușmani apreciat.Avea palate, averi, neveste multe și țiitoare frumoase.Dar iată că într-o bună zi:
(Cartea a doua a Regilor 11)
1. Peste un an, pe vremea când regii pornesc la război....

2. Dar David a rămas în Ierusalim. Odată, spre seară, sculându-se David din pat şi plimbându-se pe acoperişul casei domneşti, a văzut de pe acoperiş o femeie frumoasa scăldându-se, şi femeia aceasta era foarte frumoasă.

3. Atunci a trimis David să se cerceteze cine este acea femeie. Şi i s-a spus că este Batşeba, fiica lui Eliam, femeia lui Urie Heteul.

4. Apoi David a trimis slugile să o ia; ea a venit la el şi el s-a culcat cu ea. Iar dacă s-a curăţit ea de necurăţia ei, s-a întors la casa sa.

5. Femeia aceasta a rămas însărcinată şi a trimis de s-a vestit lui David, zicând: "Eu sunt însărcinată".

6. Atunci a trimis David să se zică lui Ioab: "Trimite la mine pe Urie Heteul!" Şi a trimis Ioab pe Urie la David.

7. Venind Urie la David, acesta l-a întrebat de sănătatea lui Ioab, de starea poporului şi de mersul războiului.

8. Apoi a zis David către Urie: "Du-te acasă şi-ţi spală picioarele!" Ieşind Urie din casa regelui, în urma lui i s-a trimis un dar de la masa regelui.

9. Dar Urie a dormit la poarta casei regelui cu toate slugile stăpânului său şi nu s-a dus la casa sa.

10. Şi i s-a spus lui David, zicând: "Urie nu s-a dus la casa sa". "Iată, a zis David către Urie, tu ai venit de pe drum, de ce nu te-ai dus la casa ta?"

11. Iar Urie a zis: "Chivotul Domnului şi Israel şi Iuda sunt în corturi; stăpânul meu Ioab şi robii domnului meu sunt în tabără, iar eu să mă duc la casa mea să mănânc, să beau şi să mă culc cu femeia mea? Mă jur pe viaţa ta şi pe viata sufletului tău că nu voi face aceasta".

12. "Rămâi aici şi ziua aceasta, a zis David lui Urie, iar mâine îţi voi da drumul". Şi a rămas Urie în Ierusalim în ziua aceea până a doua zi.

13. Şi l-a chemat David şi a mâncat Urie înaintea lui şi a băut şi David i-a arătat cinste. Dar seara Urie s-a dus să se culce în patul său cu robii stăpânului său, iar la casa sa nu s-a dus.

14. Dimineaţa David a scris scrisoare lui Ioab şi a trimis-o pe Urie.

15. În scrisoarea aceea el scria aşa: "Puneţi pe Urie unde va fi luptă mai crâncenă şi retrageţi-vă de la el, ca să fie lovit şi ucis".

16. De aceea, când Ioab a împresurat cetatea, a pus pe Urie într-un astfel de loc, de care ştia că este apărat de oameni viteji.

17. Şi au ieşit oamenii din cetate şi s-au luptat cu Ioab şi au căzut câţiva din popor, din slugile lui David. Acolo a fost ucis şi Urie Heteul.

18. Atunci a trimis Ioab să se facă cunoscut lui David tot mersul luptei.

19. Şi a poruncit trimisului şi i-a zis: "După ce vei povesti regelui tot mersul luptei,

20. Şi vei vedea că regele se mânie şi-ţi zice: "De ce v-aţi apropiat să vă luptaţi aşa aproape de cetate? Nu ştiaţi voi că de pe zidurile cetăţii pot să arunce în voi?

21.Cine oare a ucis pe Abimelec, fiul lui Ierubaal? Au nu o femeie, care a aruncat în el de pe zid o bucată de râşniţă şi l-a lovit şi el a murit în Tebeţ? De ce v-aţi apropiat aşa tare de cetate?" Atunci să-i zici: "Şi robul tău Urie Heteul a fost lovit şi a murit".

22. S-a dus deci trimisul lui Ioab la rege în Ierusalim şi, ajungând, a povestit lui David despre toate, pentru care fusese trimis de Ioab şi de tot mersul luptei. Şi s-a mâniat David pe Ioab şi a zis trimisului: "De ce v-aţi apropiat aşa tare de cetate să vă luptaţi? Nu ştiaţi voi oare că vă pot lovi de pe zidurile cetăţii? Cine a ucis pe Abimelec, fiul lui Ierubaal? Oare nu o femeie care a aruncat în el de pe zid cu o bucată de râşnită, şi a murit în Tebeţ? De ce v-aţi apropiat aşa tare de zid?"

23. Atunci trimisul a spus lui David: "Acei oameni ne-au răpus pe noi şi au ieşit asupra noastră în câmp, dar noi i-am alungat până la poartă.

24. Atunci au început a săgeta arcaşii de pe ziduri asupra robilor tăi şi au murit câţiva din robii regelui; şi a murit de asemenea şi robul tău Urie Heteul".

25. Atunci David a zis: "Aşa să spui lui Ioab: Să nu te tulbure lucrul acesta, căci sabia o dată mănâncă pe unul, altă dată mănâncă pe altul. Înteţeşte lupta împotriva cetăţii şi dărâm-o. Aşa să-l încurajezi".

26. Şi auzind femeia lui Urie că a murit Urie, bărbatul ei, a plâns după el.

27. Iar dacă s-a isprăvit vremea plângerii, a trimis David şi a luat-o în casa sa şi ea a ajuns femeia lui şi i-a născut un fiu. Fapta aceasta, pe care a făcut-o David, a fost rea înaintea Domnului.

Atunci s-a descoperit de Dumnezeu aceasta fapta proorocului Natan – cel care-i purta de grija unsului lui Dumnezeu.

Natan insa n-a venit sa-l mustre cu asprime ci inspirat fiind de Domnul, cu blandețe l-a lăsat să-și facă singur judecata spunându-i așa:

"Erau într-o cetate doi oameni: unul bogat şi altul sărac.

2. Cel bogat avea foarte multe vite mari şi mărunte,

3. Iar cel sărac n-avea decât o singură oiţă, pe care el o cumpărase de mică şi o hrănise şi ea crescuse cu copiii lui. Din pâinea lui mâncase şi ea şi se adăpase din ulcica lui, la sânul lui dormise şi era pentru el ca o fiică.

4. Dar iată că a venit la bogat un călător, şi gazda nu s-a îndurat să ia din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească cină pentru călătorul care venise la el, ci a luat oiţa săracului şi a gătit-o pe aceea pentru omul care venise la el".

5. Atunci s-a mâniat David cumplit asupra acelui om şi a zis către Natan: "Precum este adevărat că Domnul este viu, tot aşa este de adevărat că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte;

6. Pentru oaie el trebuie să întoarcă împătrit, pentru că a făcut una ca aceasta şi pentru că n-a avut milă".

7. Atunci Natan a zis către David: "Tu eşti omul care a făcut aceasta.

Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel:

Eu te-am uns rege pentru Israel şi Eu te-am izbăvit din mâna lui Saul,

8. Ţi-am dat casa domnului tău şi femeile domnului tău la sânul tău; ţi-am dat ţie casa lui Israel şi a lui Iuda şi, dacă aceasta este puţin pentru tine, ţi-aş mai adăuga.

9. Pentru ce însă ai nesocotit tu cuvântul Domnului, făcând rău înaintea ochilor Lui? Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ţi-ai luat-o de soţie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amoniţilor.

10. Deci nu se va depărta sabia de deasupra casei tale în veac, pentru că tu M-ai nesocotit pe Mine şi ai luat pe femeia lui Urie Heteul, ca să-ţi fie nevastă.

11. Aşa zice Domnul: Iată Eu voi ridica asupra ta rău chiar din casa ta şi voi lua pe femeile tale înaintea ochilor tăi şi le voi da aproapelui tău şi se va culca acela cu femeile tale în văzul soarelui acestuia.

12. Tu ai făcut pe ascuns, iar Eu voi face aceasta înaintea a tot Israelul şi înaintea soarelui".

"Am păcătuit înaintea Domnului", a strigat cu glas mare David către Natan.

13. "Şi Domnul a ridicat păcatul de deasupra ta, a zis Natan, şi tu nu vei muri.

14. Dar fiindcă tu prin această faptă ai dat vrăjmaşilor Domnului pricină să-L hulească, de aceea va muri fiul ce ţi se va naşte".

15. Apoi s-a dus Natan la casa sa, iar Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse lui David femeia lui Urie şi acela s-a îmbolnăvit.

16. Şi s-a rugat David Domnului pentru copil, a postit şi, ducându-se deoparte, a petrecut noaptea întins pe pământ.

Povestea este induioșătoare ptr cei care-l cunosc pe dreptul David și chiar ne simțim indignați de fapta lui cea dintâi dar cu atat mai mult de cea de-a doua cand fără milă gandindu-se la altul rostește cu fermitate:
”VREDNIC ESTE DE MOARTE ” unul ca acesta (neștiind neputinciosul că era vorba despre el).

Am scris toate cele de mai sus gândind ca și eu am facut asemenea de nenumărate ori, neîntelegând atunci, ca toate judecațile pe care le pronunțăm asupra celui de lânga noi sunt judecățile pe care Dumnezeu ni le va face nouă, căci atunci când dăm sentințe sunt defapt sentințele noastre.

Ușor lucru sa spui ”vrednic este de moarte acela” sau acela, sau acela, dar niciodata nu ne gândim ca judecățile Domnului nu-s nici pe departe ale noastre.

David a înțeles că a greșit, s-a căit mult de fapta sa, Dumnezeu l-a iertat și s-a izbăvit.