Adesea întâlnim chiar printre creștinii practicanți nedumerire cu privire la a posti sau nu în văzul celorlalți, a face tainic sau nu, postul rânduit de Biserică față de cei ce nu postesc, sau dacă, cumva din iubire față de cei ce nu postesc, să ne ferim a posti. Acest tip de întrebări îl găsim deobicei la acele persoane care n-au înțeles credința ortodoxă și nici felul în care fidelitatea față de Dumnezeu nu ne pune în opoziție față de semeni. Părintele Epifanie răspunde cu privire la cele doua aspecte:
Postul și sminteala!
Unii spun:
- Nu postim când ne aflăm la vreo întrunire ca să nu supărăm sau să smintim pe cineva cu ceea ce facem. Și comentau, spunând: oare, Hristos n-a spus ca să nu ne arătăm că postim, precum făceau și fariseii cei fățarnici?
Starețul a răspuns la asta în felul următor:
- Când postim, sau și atunci când facem orice altă faptă bună, trebuie să acționăm cu cuget smerit, ca niște „robi netrebnici”, ascultănd de poruncile Bisericii. Și asta indiferent dacă ne văd sau nu ne văd oamenii.
Așa cum nu trebuie nici să ne temem de dojana și comentariile lor când ne facem datoria față de poruncile lui Dumnezeu. Nu este corect ca în privința asta să depindem de faptul că se mâhnește sau „se smintește” cineva.
Dacă noi ne facem datoria noastră, responsabilitatea smintirii cade asupra celui ce se smintește, care într-o ultimă analiză fie nu recunoaște autoritatea lui Hristos și a Bisericii Sale asupra vieții noastre, fie că încearcă să-și justifice propria sa slăbicune.
Ne gândim la aceia ce se se vor „sminti”, când ne vor vedea că postim, eventual, că suntem creștini ortodocși. În acest din urmă caz responsabilitatea smintelii cade în întregime asupra noastră, deoarece noi suntem călcătorii poruncii.
Pe da altă parte dacă această silogistică o aplicăm și în celelalte porunci ale Bisericii, desființăm toată legea morală a lui Dumnezeu.
De pildă vreau să merg la biserică. Dar aproape întotdeauna voi întâlni oameni pe drum.
Și mă gândesc: „Dacă intru înlăuntru și mă văd, dacă sunt atei și potrivnici lui Hristos, se vor deranja și se vor întărâta”.
Dacă sunt creștini evlavioși, vor spune: „Ce creștin bun! Merge la biserică! și lauda lor îmi va răpi folosul mergerii la biserică.Așadar, să nu merg la biserică. Voi merge la biserică atunci când nu mă va vedea nimeni”.
Și astfel s-a dus cu mersul la biserică. Unde s-au mai auzit acestea? Care Evanghelie spune altfel de lucruri?

Crâmpeie de viață. Din viața și învățătura părintelui Epifanie Teodoropulos – Ed. Evanghelismos