Sfântul Nicolae Velimirovici în tâlcuirea poruncii a opta din DECALOG (Vechiul Testament) ne povestește și câteva pilde foarte frumoase cu privire la patima furatului (cleptomania).
Porunca a opta - „Să nu furi!” (Deuteronom, 5, 19).
Să nu pricinuiești mâhnire fratelui tău, nearătând respectul cuvenit față de averea lui. Să nu faci precum vulpea și șoarecele, dacă te socotești pe tine mai bun decât acester anumale. Vulpea fură, neștiind despre legile hoției, în timp ce șoarecele roade din hambar, neștiind că acest lucru este o pagubă pentru cineva. Amândouă animalele își cunosc doar propriul folos, nu și păgubirea celuilalt. Lor nu le este dat să cunoască, dar ție ți-a fost dat! De aceea nu ți se iartă, precum șoarecelui și vulpii! Interesul tău trebuie întotdeauna să țină cont de Lege, și folosul tău trebuie întotdeauna să țină cont de Lege, și folosul tău nu trebuie să-l vateme pe fratele tău. Frații mei, doar cei care sunt în ignoranță sunt conduși spre hoție, adică cei care nu știu două lucruri elementare în această viață: că omul nu poate fura nimic, și celălalt, că omul nu se poate folosi de lucrul furat.
Cum se întâmplă aceasta? Se vor întreba mulți și se vor uimi. Acest univers este o lume cu mulți ochi, care se găsesc în toate părțile, așa cum prunii sunt acoperiți peste tot primăvara de florile lor albe. Un număr însemnat din acești ochi este văzut și perceput de oameni, dar un număr mult mai mare dintre aceștia nici nu pot fi văzuți, nici nu pot fi sesizați.
Așa cum furnica în pământ nu simte privirea turmelor care pasc deasupra ei, nici ochii făpturilor care o cercetează, la fel și oamenii nu simt nenumăratele priviri ale făpturilor de sus, care iau aminte la orice pas al vieții lor.
Primul dintre toate, soarele, este o făptură cu mulți ochi, dar la fel și astrele. În afară de soare și stele, există miliarde de duhuri cu mulți ochi, care neîncetat iau seama la ceea ce se întâmplă în orice colțișor al pământului.
Deci, cum poate hoțul să fure și să nu fie văzut? Cum va face acest lucru și nu va fi vădit?
Omul nu-și poate băga mâna în propriul buzunar, cu atât mai puțin în buzunar străin, fără ca miliarde de sus să nu-l vadă și să-l ceceteze. Deci, cel care știe acest lucru este conștient că omul nu poate să fure fără să fie văzut și osândit. Acesta primul aspect.
Celălat aspect este faptul că omul nu se poate folosi de cele furate. Cum le va folosi, de vreme ce este văzut de atâția ochi, și va fi arătat cu degetul?
Când va fi descoperit, când se va umple de rușine și va primi numele de hoț până la moarte, prinre vecinii săi? Există mii de moduri prin care puterile cerurilor îi descoperă pe hoți.
Lângă un rău viețuiau doi pescari cu familiile lor. Unul avea mulți copii, în timp ce celălalt era lipsit de urmași. Amândoi aruncau seara plasele lor în rău și mergeau să se culce. După o perioadă însă, s-a întâmplat ca în plasa celui care avea mulți copii, să nu se găsească mai mult de doi-trei pești, în timp ce în plasa celuilalt era pește din abundență, într-atât încât îi alegea, și îi dădea o parte și vecinului său.
Lucrul acesta s-a repetat multă vreme, aproape mereu. Unul a devenit bogat prin neguțătoria cu pește, în timp ce celălalt nu era capabil să-și asigure nici pâinea pentru familie.
- Ce se întâmplă se întreba pescarul sărac. Într-o seară însă, în timp ce dormea, s-a întâmplat să i se descopere adevărul în vis. A venit la el un om îmbrăcat în lumină, precum îngerul lui Dumnezeu și i-a zis: „Scoală-te degrabă și du-te la rău, și acolo vei descoperi din ce pricină ești sărac. Dar după tot ceea ce vei vedea, să rămăi netulburat și liniștit!”
Pescarul a sărit de pe rogojină, și-a făcut semnul crucii, s-a des la rău și a văzut cum vecinul său muta peștii dintr-o plasă în alta. Văzând acest lucru, sângele îi fierbea de mânie, dar și-a amintit de vis și s-a înfrânat, zicându-i netulburat vecinului fur:
- Vecine, pot să te ajut, ca să nu te chinuiești singur? Acela a înghețat de frică. Cănd și-a revenit, a căzut în genuchi și i-a zis:
-Cu adevărat, Dumnezeu ți-a descoperit fărădelegea mea. Vai de mine, păcătosul! Și i-a dat pescarului sărac jumătate din averea lui, ca să nu-l vădească în fața oamenilor și să-l ducă la judecată.
Într-o cetate din Arabia trăia un negustor nedrept, pe nume Ismael. Aceasta, ori de câte ori cântărea clienților marfa, îi fura, chiar și cu câteva grame. Astfel, bogățiile lui s-au înmulțit, dar copiii lui erau bolnavi.
De aceea a cheltuit mulți bani pe doctori și medicamente, și cu cât mai mult cheltuia pentru vindecarea copiilor săi, cu atât îi fura pe clienți. Dar cu cât fura în negoț, cu atât mai mult copiii săi se îmbolnăveau.
Într-o zi, când Ismael se afla singur în magazinul lui și-l măcinau gândurile despre copiii săi bolnavi, i s-a părut că la un moment dat s-a deschis cerul. Atunci și-a deschis ochii ca să vadă toate câte se întâmplă acolo sus. Și iată că îngerii stăteau lângă un cântar mare în care cântăreau bogățiile pe care Dumnezeu la împărțea oamenilor. Și a venit și rândul familiei Ismael. Și atunci a luat seama și a văzut că îngerii împărțeau sănătatea copiilor săi mai puțin decât trebuia. Ismael s-a mâniat și a vrut să protesteze față de îngeri, dar în acel moment, unul dintre ei s-a întors cu fața către el și i-a zis:
- Împărțirea este dreaptă, de ce te mânii? Noi furăm de la copiii tăi cât furi și tu de la clienți și, în acest fel, aplicăm dreptatea lui Dumnezeu.
Ismael s-a tulburat, ca și cum l-ar fi străpuns sabia, și a început să se căiască amar pentru păcatul lui greu. Și din acel ceas a început nu doar să cântărească cu dreptate, ci să pună mereu și ceva pe deasupra. Astfel, copiii săi și-au redobândit sănătatea.
Fraților, lucrul furat amintește omului mereu că este furat și nu este al lui.
Un tânăr a furat un ceas și l-a păstrat o lună în buzuarul lui. După aceea l-a dat înapoi propietarului, și-a recunoscut greșeala și i-a zis: de câte ori scoteam ceasul din buzunar și-l priveam, îl auzeam spunându-mi: „Nu-ți aparțin, ești un hoț!”
Domnul și Dumnezeul nostru știa că hoția îi face pe doi oameni nefericiți: pe cel care fură, dar și pe cel care pătimește din cauza furtului. Și pentru ca oamenii, copii Săi nefericiți, Atotînțeleptul Dumnezeu a dat această poruncă: să nu furi!
Doamne, Dumnezeul nostru, Îți mulțumim pentru porunca aceasta, care, într-adevăr, este îndispensibială pentru pacea și fericirea noastră.
Dar înainte de toate, Te rugăm, Atotputernice, curățește inimile noastre de pofta hoției, și duhului nostru de gândurile furtișagului! Amin

Prima Lege a lui Dumnezeu – Sfântul Nicolae Velimirovici – Editura Egumenița Cartea Ortodoxă - 2011