de Simeon Kraiopoulos | Vizionări: 3659
Omului modern îi este greu și impropriu să se „așeze” cu sine însuși, evită mereu să să pătrundă înlăuntrul său și să vadă ceea ce este acolo cu adevărat. Atunci când sinele răbufnește, se tulbură și plânge, omului nu-i vine să creadă că acela este el, gol goluț cu realitatea și de aceea imediat își construiește o îndreptățire de sine, un alibi cu care-și oblojește conștiința păcălindu-se singur. Părintele Simeon Kraiopoulos ne încurajează spre cunoașterea sinelui îndemnându-ne să ieșim din gâlceava lumii acesteia și să îndreptăm spre Dumnezeu, singurul în măsură a ne ajuta în izbăvire.
Ești ceea ce ești!
Nu-ți fie teamă să accepți aceasta.
Nu știu cât reușesc să mă fac înțeles, nu știu cum vă sună, dar există mântuire pentru toți. Trebuie să luăm lucrurile exact așa cum sunt. Fiecare dintre noi trebuie să cunoască bine cine este. Cadrul general al temei despre care vorbim este același, dar pentru fiecare din noi starea lăuntrică este una specială.
Este nevoie să fim ajutați, dar tebuie să avem și dispoziția necesară. Dacă nu avem dispoziție să înțelegem, nu înțelegem nimic.
Fiecare să se cunoască pe sine. Să nu-i fie rușine, să nu-i fie teamă să accepte ceea ce este. Nu ceea ce vrea să fie. Ci ceea ce este. Să accepte cu recunoștință fără să se certe cu cineva . Nici cu Dumnezeu, nici cu lumea, nici să se vaite: ”De ce să fiu așa? De ce să mi se întâmple așa? De ce să am eu asemenea greutăți?”
Pe acestea le știe Dumnezeu. Noi suntem datori să acceptăm cu recunoștință orice ni s-ar întâmpla și să cunoaștem cu răbdare sinele nostru.
Numai astfel există nădejdea, fraților, să se întâmple ceva bun cu noi!
Nu știu poate că greșesc, dar de obicei, cel care este în afara realității, în afara sinelui său, care nu vede, care nu are dispoziție să se afunde înlăuntrul său, acela crede că are de făcut o altă lucrare.
Un Sfânt spune:
,,Dacă vei cădea în noroi și ți se astupă nasul și ochii și gura și urechile, la ce-ți va folosi să-i spui slujitorului tău să meargă să împartă bani încoace și-ncolo?”
Arh. Simeon Kraiopolous - SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA
Editura Bizantină – 2009
Ma coplesesti cu atatea cuvinte frumoase, nici nu stiu ce sa spun. Poate daca ai fi in preajma mea asa cum spuneai mi-ai vedea toate defectele mai usor si n-ai mai avea atata „evlavie” ptr persoana mea. Am o gramada de colegi si colege si nu ma solicita asa cum ai vrea tu. Poate ptr ca nu sunt un model de crestin in societate. Nu stiu ce sa zic. Faptul ca te folosesti abundent aici - ma bucur (cu cutremur-dar ma bucur) si am satisfactia implinirii unor lucruri. Dumnezeu ne incalzeste cu astfel de bucurii ptr a avea spor pe mai departe.
Da, sunt student la teologie dar pana la preotie mai este cale lunga! Un prooroc - care anume nu-mi mai aduc aminte -spunea sa nu pui planurile tale inaintea planurilor lui Dumnezeu. Eu imi doresc, dar il las pe El sa hotarasca ceea ce se cuvine. As minti daca as spune ca nu-mi doresc din tot sufletul!
Oricum ma bucur ca pot oferi o portie de spiritualitate celor care si-au propus cu staruinta sa se hraneasca zilnic cu asa ceva.
Consecventa este mama implinirilor!
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Cristian
Am vazut ca mi-ai scris si pe mail-ul privat dupa o alta adresa - o sa-ti raspund curand dupa ce ma voi sfatui cu duhovnicul.
Putintica rabdare!
La inceput nu am dat prea multa atentie dar la un moment dat m-a captat si am simtit nevoia sa revin la capitolele anterioare ca sa inteleg mai bine.
Asa cum spuneai la alte comentarii - acestea in timp isi arata efectul. Am simtit pe sufletul mea cum usor, usor incep sa ma schimb, sa judec lucrurile din jurul meu prin ceea ce am citit. Stiu ca nu este suficient si ca trebuie sa completez si cu alte lecturi.
Multumim din suflet ptr tot ceea ce faci!
Nici nu realizezi cat bine faci! - si poate mai bine sa nu realizezi.
Nu te cunosc, dar iti doresc tot binele din lume. Simt in inima mea ca pui suflet in tot ceea ce faci si mi-as dori sa te am in preajma, sa te pot intreba mereu cate ceva, sa te storc de tot ceea ce stii, sa-mi pot lamuri o gramada de neintelegeri.
Citesc si toate comentariile de pe blog si-mi place cum pui problema. Te-am vazut activ si pe ASCOR-LTCOR, si pe Ortodoxie Chat. Am vazut ce sfaturi dadeai unei fete cam aprinse si care pusese pe jar pe toata lumea. Mi-a placut extraordinar de mult. Mi s-au deslusit multe lucruri, multe intelegeri gresite.
Dumenzeu sa te aiba in paza!
Intr-o seara se discuta despre blogul tau si despre faptul ca esti student la teologie! Asa este?
Oamenii erau multumiti de blogul tau si de faptul ca te straduiesti zilnic sa postezi ceva. Eu zilnic fac revista presei si caut articole asemenea celor de la tine ptr ca am ceva timp mai mult si la servici am intimitate. Navighez pe internet sa gasesc si altceva si pana la urma ma intorc aici si scormonesc in arhiva. Sper sa poti sustine acest blog cu acest ritm de postare si pe viitor. Ma rog pentru aceasta. Ne rugam pentru aceasta!
Domnul sa-ti ajute, si cand vei deveni preot mi-as dori sa ma spovedesc la tine! Poate unora li se pare ca exagerez cumva. Stiu ca lauda nu este buna dar trebuie sa stii ca ceea ce faci in acest moment pe mine ma foloseste.
Doamne ajuta!
IoanaIvan
PS. Pe cand un articol sub semnatura ta?
