de Cristian Stavriu | Vizionări: 2448
Sfatul zilei de 24 februarie
Nici-o rugăciune nu rămâne fără răspuns
„Cuvântul Domnului era însă scump în zilele acelea”. (I Regi 3, 1)
Există perioade în istoria popoarelor când se arată slava lui Dumnezeu în toată splendoarea ei și când Împărăția lui Dumnezeu îți vădește puterea.
Atunci pare a se stabili o relație vizibilă între Dumnezeu și oameni; se înmulțesc, devin mai dese, minunile, profețiile, ca și la facerea lumii, când lumina s-a despărțit de întuneric și s-au aprins luminătorii cerești, și lumea morală se umple atunci de o lumină cerească, care înțelepțește și îndeamnă pe o cale dreaptă. Dar nu arareori, după aceasta vin epoci în viața oamenirii când glasul lui Dumnezeu nu se mai aude și când atotputernicia Sa nu se arată din plin. Asemenea vremuri ne sunt trimise ca niște „examene”, menite să ne încerce credința. Cerul pare să se fi închis atunci pentru noi, încep să se facă auzite șoaptele necredincioșilor care cer semn din cer și care repetă: „Unde îți este Dumnezeul tău?”
Dar, cu toate că în zilele noastre nu vedem bolnavi însănătoșindu-se într-o clipă sau morți care învie, puterea lui Dumnezeu rămâne neslăbită. Glasul Său nu încetează să răsune chiar dacă nu-l auzim: „Tatăl Meu până acum lucrează și Eu lucrez” (Ioan 5, 17).
Ceea ce se întâmplă în istoria umanității se repetă și în viața fiecărei persoane. Și în viața sufletească, după un seceriș bogat urmează secetă și foamete, când sufletul suferă de sete și de foame, tinzând spre adevăr și când rezervele din hambare se arată neîndestulătoare.
Deseori, după ce am încercat momente de bucurie duhovnicească, începe să ni să pară că Dumnezeu S-a îndepărtat de noi și că cuvântul Său a amuțit. Atunci țâșnește din sufletul nostru un strigăt de disperare și exclamăm precum David: „Pînă când, Doamne?”
Înțelegem de ce Iisus n-a răspuns la întrebările lui Pilat, dar atunci când, cu deplină nădejde, Îl chemăm și nu primim răspuns, când Învățătorul nostru pare că doarme, când ar putea să potolească furtuna care bântuie în jurul nostru ni se pare ceva neobișnuit și greu de suportat.
Chiar dacă Domnul nu ne „răspunde” îndată, El ne va vorbi când va veni ceasul să ne vorbească. Dacă vom alerga cu credință la Dânsul, și-I vom aștepta cu răbdare răspunsul la rugăciunea noastră, îl vom primi, neîndoielnic, când vom avea cea mai mare trebuință de el.
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia
