de Cristian Stavriu | Vizionări: 6509
Prin pilde înțelegem cel mai bine cum stau lucrurile în viață! Avem mai jos două feluri de oameni cu diferite tipologii de gândire, una smerită și fidelă ascultării și jertifirii de sine pentru aproapele și alta clădită pe bucuria de a dobândi pe confort și rezolvare rapidă fără eforturi grozave.
Bătrânul Ioannis pescarul și bărcuța - Starețul Haralambie - pilde din viața de zi cu zi
Acolo unde pescuia, acest frate s-a întâmplat să cunoască un bătrânel, care era de meserie pescar. Avea și o bărcuță frumosă pe care, din cauza bătrâneții, nu mai avea putere să o folosească.
Părintelui Nikitta, pescarul obștei, i s-a făcut milă de bătrânel, care nu avea pe nimeni să îl îngrijească, dar s-a lipit inima și de bărcuța aceluia. Așadar, ce s-a gândit să facă? S-a dus la stareț și l-a rugat fierbinte să-l ia pe bătrânel la ei ca să-l îngrjească, iar drept răsplată să le dea bărcuța, de care aveau atâta nevoie. Dar înțeleptul stareț i-a răspuns:
-Nu te lipi cu inima de barcă, pentru ca să nu cazi în păcat.
Dar fratele stăruia:
-Nu vedeți, gheronda, ce frumoasă este bărcuța? Vă voi aduce și pește proaspăt...
După multe inisistențe ale ucenicului, starețul a cedat, dar i-a spus:
-Bine adu-l pe bătrânel! Dar să-l îngrijești tu.
-Să fie binecuvântat!
Așa s-a și făcut. Într-adevăr părintele Nikitta aducea regulat și pește proaspăt și-l îngrijea și pe bătrânel cu multă sârguință. Însă n-au trecut multe zile și pe bătrânul Ioannis l-a apucat o diaree atât de puternică, încât nu apuca să ajungă la toaletă, ci se murdărea nu numai pe sine, ci și camera în care locuia. Iar aceasta se repeta de mai multe ori pe zi.
Până atunci părintele Nikitta nu se simțise îngreuiat în slujirea bătrânului, dar de îndată ce acesta a început să se murdărească, a ridicat mâinile în sus neștiind ce să facă. El singur o ceruse, iar acum trebuia să o suporte. Și era firesc ca părintele Nikitta să se scârbească de neputința bătrânului, căci puțini sunt cei care au darul de a îngriji pe bolnavi fără să se scârbească. Și astfel părintele Nikitta s-a hotărât să se lipsească și de bătrânul Ioannis și de barca lui. A alergat la stareț și i-a spus:
-Gheronda, am spus că purtăm grijă de bătrânel, dar nu chiar așa, să facă pe el atât de des.
-Și ce vrei să facem, fiul meu?
-Gheronda, m-am gândit să-l duc înapoi, acolo unde l-am găsit. Mă lipsesc și de el și de barca lui.
-Ce ai spus? Nu m-ai rugat tu să-ți dau binecuvântare să-l îngrijești? Iar acum vrei să-l alungi? Vezi pe acest bătrânel care se murdărește? În persoana lui îl găzduim pe Hristos. Dacă îl alungăm pe acesta, înseamnă că Îl alungăm din casa noastră pe Hristos. Hai, pleacă! Lasă-l în seama mea, iar altă dată să înveți să nu-ți mai impui voia ta.
După ce părintele Nikitta a plecat, starețul l-a chemat pe Părintele Haralambie.
-Haralambie, de astăzi înainte îl vei îngriji pe bătrânul Ioannis.
-Să fie binecuvântat!
Din acea zi, povestea Starețul mai târziu, au început chinurile mele. L-am îngrijit de dragul ascultării, dar nu am putut să nu judec, fie și puțin pe fratele meu: „Ce înseamnă aceasta? El să aducă ispita, iar eu să o duc în spate.” Dar m-am biruit pe mine însumi și am înăbușit acest gând. Mă împotriveam lui zicându-mi: „Ia aminte, Haralambie, că-L slujești pe Hristos.” Dacă disprețuiești pe acest bătrânel, pe Hristos îl disprețuiești. Strigă toată noaptea cât vrei ca să te miluiască și înlăuntrul tău vei auzi răspunsul: „Fericiți cei milostivi că aceia se vor milui” și „Întrucât ați făcut acestor frați ai Mei mai mici, Mie mi-ați făcut.” „Ia aminte, că din nou dai examen. Vezi să nu rămâi repetent!”
Cu astfel cde cugetări m-am liniștit și am început să mă îngrijesc de ascultarea mea. Nu spălam numai o grămadă de pantaloni în fiecare zi, ci și pe bătrânel, precum și dâra ce o făcea acesta din cameră până la toaletă. Mă scârbeam ca un om. În primele două zile m-am ținut de nas, dar apoi s-a întărit atât de mult rugăciunea în mine, încât simțeam o bucurie așa de mare, de parcă Îl slujeam pe Însuși Hristos. Însă lucru minunat a fost că deși la început mă țineam de nas din pricina mirosului urât, deodată am simțit o mireasmă plăcută la fel cu cea care iese din sfintele moaște, dar mult mai puternică. Vă încredințez că spălam pantaloni plini de mizerie și cu pumnii strângeam necurăția. Dar această mireasmă era atât de puternică, încât biruia acel miros urât. Mă îmbătam de această mireasmă, atât de puternică era. De îndată ce mi s-a întâmplat aceasta, am alergat la stareț ca să-i mărturisesc. Iar acela mi-a spus:
-Ai citit în Everghetinos despre acea nebună pentru Hristos, care trăia într-o mănăstire și despre care celelalte călugărițe credeau că este într-adevăr nebună? Acestea nu numai că o batjocoreau și o loveau, dar o puneau să curețe și toate necurățiile și ieșitorile din mănăstire. Ea avea acest har și pentru aceasta cu cât o disprețuiau, cu atât se bucura mai mult. Iar ție Dumnezeu ți-a dat acest har numai și numai pentru mărinimia și ascultarea ta.
Dar să vă spun și ce s-a întâmplat mai apoi și cu bătrânul Ioannis.
Din ziua în care bătrânelul a avut acea neputință, starețul Iosif a început să se roage cu căldură lui Dumnezeu spunând: „Doamne, Tu ni l-ai trimis și de aceea eu nu pot să-l alung. Rânduiește Tu cum știi mai bine.” Nu peste mult timp bătrânelul le-a spus că vrea să plece. Atunci noi i-am spus:
-Omule al lui Dumnezeu, unde vrei să mergi în halul acesta?
-Nu vă interesează pe voi. Vreau să plec. Duceți-mă acolo unde m-ați găsit!
Și fiindcă bătrânul insista strigând și răcnind, starețul a spus:
-Acum, fiii mei, putem să-l ducem acoolo unde l-am aflat. Nu mai avem nici o răspundere. Această rezolvare este de la Dumnezeu
Starețul Haralambie- Dascălul rugăciunii - Editura Evanghelismos
-