Mânie și ucidere
„Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți.” (Proverbe 16, 32)
„Oricine se mânie pe fratele său (fără pricină) vrednic va fi de osândă, a spus Domnul” (Matei 5, 22).
„Eu - vei zice - am motivele mele ca să mă mânii. Alții mă provoacă, deci nu sunt vinovat!”
Dar cine se mânie fără motiv? Nimeni!
Toți avem un motiv pentru care ne mâniem împotriva fratelui nostru, în special când ne incită persoanele cu care aveam ceva și mai înainte, și ne folosim de orice pretext, și izbucnim, și să dăm la iveală sentimentele noastre ascunse.
Domnul, conform celor mai vechi manuscrise, n-a spus: „cine se mânie fără pricină” (așa cum apare în unele traduceri mai noi)(pentru că nimeni nu se mânie fără motiv), ci „cel care se mânie este vinovat” (adică interzice cu desăvârșire mânia!).
Oricât ne-ar incita celălalt, oricât am avea dreptatea de partea noastră, nu vrea să- I jignim „chipul” sfânt, pe semenul nostru.
Expresia „cel care judecă fără pricină” (Matei 5, 22) a fost adăugată de către acei copiști care n-au înțeles duhul Scripturii, pentru că Domnul dorește să tăiem cu desăvârșire din sufletul nostru focarul mâniei. Astfel, este de preferat să ținem textul așa cum îl găsim în vechile manuscrise, fără adăugiri și răstălmăciri, spunea Ava Casian
Domnul, însă ca să nu ne mâniem împotriva aproapelui nostru, nu ne-a  spus la întâmplare să n-o facem, ci în legătura cu porunca: „să nu ucizi”, voind adică să taie cu desăvârșire rădăcina uciderii.
Astfel, spune: „Ați auzit că s-a zis celor de demult: să nu ucizi!; iar cine va ucide, va fi vrednic de osândă. Eu însă vă spun vouă: oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de osândă” (Matei 5, 21-22).
Este ca și cum ne-ar spune: când te mânii împotriva aproapelui tău devii primejdios!
Este posibil ca în acel moment să-ți ieși din fire și să faci și crimă. Deci, deși nu ajungi la ucidere, mâniindu-te, ai pus început uciderii. Mintea ta s-a întunecat, s-a umplut de gânduri împotriva aproapelui tău (tulbutatu-s-au de mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea, spunea Prorocul David - Psalmul 30, 9).
Gândurile acestea vor naște în inima ta ura împotriva aproapelui tău și, dacă te mânii din nou, ura ta va crește față de aproapele pe care îl urăști (din acest motiv Domnul ne interzice să-l numim pe fratele nostru nebun, netrebnic - Matei 5, 22). Dacă gândurile rele împotriva aproapelui nostru provoacă ură în inima noastră, cu atât mai mult cuvintele rele pe care le rostim împotriva lui.
În concluzie: Alungați departe de la voi orice mânie și iuțime (Efeseni 4, 31). Dar și dacă vă mâniați soarele să nu apună peste mânia voastră (Efeseni 4, 26),  să vă împăcați în timpul cel mai scurt, ca să nu înceapă să prindă rădăcini ura în sufletul vostru.

Nu te mai suport – Arhimandrit Vasilios Bacoianis - Editura de Suflet – 2011

Pentru o mai bună înțelegere a articolelor vă recomandăm citirea celor mai vechi în ordinea de mai jos:

Nu te mai suport!
Acest om mi-a devenit nesuferit!
De ce sa-i iubesc pe semeni?
Viata si Moartea mea depind de ceilalti...
Om sau Animal?
Patimile Noastre - Sufletesti si Trupesti
Nu este de ajuns sa crezi
Oameni asemenea demonilor
IMPROSCAM CU OTRAVA
Prisosul Inimii
Izbucnirea MANIEI
Ura si Crima - dezlantuirea omului pierdut