Despre mânia față de cel cu inima împietrită!
Ascultă-mă iarăși! Pune temelie bună. Zidește-ți palat frumos în ceruri. Curățește paharul pe dinlăuntru, așa cum ne învață Domnul, pentru ca să fie și pe din afară curat. Toate cele care sunt săvârșite cu trupul sunt ca frunzele care acoperă omul pe din afară. Acestea sunt bune și frumoase. Cele despre care ți-am scris mai înainte, acelea curățesc omul pe dinlăuntru. Acelea vor deschide ochii sufletului. Din acelea se va curăți inima și va putea vedea pe Dumnezeu în ziua aceea. Fără lucrarea minții, este puțin folosul celor din afară.
Dacă nu vezi lacrimile curgând la fiecare aducere aminte de Dumnezeu, bolești de necunoaștere, din care se naște mândria și se învârtoșează inima.
Să-ți fie ție smerenia ca îmbrăcăminte în toate mișcările tale. Să fii ca un burete în obște, luând asupra ta orice ocară sau umilire. Hrănește-ți sufletul nu cu cinstiri și laude, ci cu ocări și învinuiri, ca un fără de minte.
Nu căuta să afli totdeauna ceea ce este drept pentru că atunci esti în nedreptate. Învață să rabzi cu bărbăție ispitele, oricare ar fi cele îngăduite de Domnul. Fără multe explicații, să spui: „Binecuvintează”. Și, fără să fi greșit, să te căiești ca și cum ai fi greșit. Cu tot sufletul să faci aceasta, nu numia pe din afară, pentru a fi lăudat; să spui că ai greșit, iar în sinea ta să judeci. Nu cere în necazurile și întristările tale mângâiere de la oameni, pentru ca să fii mângâiat de Dumnezeu.
Podul pe care trecem peste toate este iertarea celor care cad. Dacă nu-l ierți pe cel care cade, strici podul și nu mai ai cum să treci.
Să fii exemplu bun celorlalți prin faptele tale cele bune și bineplăcute la Domnul și să nu cauți ca prin limba ta să biruiești pe toți.
Să nu te simți bine atunci când, vorbind cauți să afli dreptatea. Dreptatea înseamnă să înduri cu bărbăție ispita care vine asupra ta și să ieși biruitor, dacă ai fost vinovat și chiar dacă nu ai fost vinovat. Dacă zici: „Păi, de ce?”, lupți împotriva lui Dumnezeu, care îți trimite cele spre întristare pentru starea supusă patimilor. Dumnezeu ne pedepsește pentru a ne conduce la nepătimire. Și dacă te împotrivești celor ce vin asupra ta și nu le înduri, cu adevărat, împotriva lui Dumnezeu lupți.
Îmi scrii despre mânia față de cel cu inima împietrită. Mânia, în sine, este firească. Precum nervii în corp, aceasta este nerv al sufletului. Fiecare suntem datori să o folosim împotriva demonilor, a oamenilor eretici și împotriva a tot ceea ce ne împiedică în calea spre Dumnezeu.
Dacă te mânii împotriva fraților tăi sau, ieșindu-ți din fire, strici toată lucrarea mâinilor tale să știi, că suferi de slava deșară și faci abuz de acest nerv al sufletului. Eliberează-te de aceasta prin dragoste față de toți și prin smerenie adevărată.
Când îți vine mânia, strânge din dinți cu tărie și să nu vorbești în nici un fel celui care te ocărește sau te necinștește, te ceartă sau te ispitește în multe feluri fără vreun motiv. Atunci șarpele se va răsuci în inima ta, se va ridica până în gât, dar dacă nu-l lași să iasă se va înăbuși și va crăpa. Dacă acest lucru se va repeta de câteva ori, se va împuțina și în cele din urmă va înceta. Deoarece omul este zidit cu minte și blând, se îndreaptă neasemuit mai bine cu dragoste și cu blândețe decât cu mânie și cu sălbăticie. Acest lucru l-am descoperit și eu în multă și mare încercare. Cu binele și cu dragostea poți îmblânzi pe mulți. Și dacă cineva este bine intenționat, îl faci foarte repede să se îndrepte și chiar să devină ca un înger al lui Dumnezeu.
Deci, aceasta îți spun ție și tuturor. Nu căutați niciodată să îndreptați pe cineva cu mânie, deoarece ispită pe ispită nu poate vindeca, ci cu smerenie și cu dragoste sinceră.
Dacă vezi că se aproapie mânia, lasă pentru mai târziu îndreptarea. Când vei vedea că a trecut mânia și a venit pacea, iar duhul deosebirii lucrează nepătimaș, atunci să vorbești cele de folos. Eu niciodată nu am văzut să fie cineva îndreptat cu mânie, ci totdeauna cu dragoste.
Așa să faceți. ia exemplu de la tine însuți. Tu cum te îmblânzești? Când ți se aduc ocări, sau când ți se arată dragoste? Nu te minunezi de cuvântul acela din Pateric, când zice sfântul acela că „omul mânios și furios, chiar dacă va învia vreun mort, nu va fi primit în Împărăția lui Dumnezeu”?
Spui că cinstești cuvintele mele. Încearcă dacă se adeverește ceea ce îți scriu. Înăbușă tu patima atunci când vine să te înăbușe ea pe tine. Ține șarpele închis bine o dată, de două ori, de multe ori și vei afla repede calea bucuriei și a biruinței. Atunci vor lucra și rugăciunile mele pe care le fac pentru tine. Și dacă va fi biruită mama, va fi aruncată și mulțimea fiicelor pe care aceasta le naște. Pentru că cele dintâi patimi, care dau naștere la toate celelalte, sunt mânia și pofta.
Așadar, înăbușă cu toată puterea ta mânia în fiecare clipă când apare și o vei afla data viitoare mai slăbită. Și iarăși continuă să o lovești și să-i tai capul – când vezi că-l ridică - și-n puțin timp, îndelunga răbdare va rodi netulburarea. În acasta vei afla pace și har și toate celelalte bunătăți.
Cealaltă mamă este pofta, care dă jos pe cel care urcă. Când dobândești în toate înfrânare și nu devii adaos al materiei, nu ai sânge prea mult. Și când nu este sânge prea mult, nu poate pofta să doboare pe om.
Împotrivește-te cu tărie.
Nu lăsa gândurile să vină, ci luptă-te prin rugăciune. Luptă-te cu bărbăție, nu ca un molatec. Și vei birui. Făcând aceasta, va înflori floarea curățeniei și a neprihănirii, care va bucura sufletul tău cu bucurie de negrăit și vei cunoaște că de acum ți s-a gătit ție loc de odihnă. Așa vei îndepărta și răutatea acestei patimi și răutățile tuturor fiicelor ei.

Mărturii din viața monahală – Gheron Iosif – Editura Bizantină București - 1995

1. Despre Rugaciune si cum il putem afla pe Dumnezeu

2. Lupta, Ispitele, Ascultarea, Rabdarea

3. Despre Rugaciunea Mintii - Cuv.Gheron Iosif

4. Nimeni nu afla RUGACIUNEA fara atentie si trezvie

5. Ce sa faci in timpul luptei!