Doamne ce mare lucru este ca omul să fie cu adevărat credincios și cât de mai mare lucru este să fie și încrezător. Adesea mărturismi despre noi înșine că suntem credincioși dar când ar fi vorba să punem în faptă poruncile evanghelice - „Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc paganii; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua" (Mi. 6, 22-33).” - și să ne încredem, nu mai funcționează logica și părerea noastră. Așadar părintele Simeon Kraiopoulos, hotărât să ne scoată sufletul din temniță ne sfătuiește:
Să nu ne lăsăm prinși în cursă de logica noastră
Este necesar, așadar, din partea noastră, să ne angajăm în această lucrare. Pentru a face aceasta, este nevoie ca omul să aibă în vedere și unele cunoștințe teoretice, să se afle și în ascultare, să se și nevoiască.
Numai că trebuie să meargă împotriva logicii sale. Nu împotriva logicii, ci împotriva logicii sale.
Vedem un bolnav psihic, mai ales în faza de apogeu a bolii, care are despre o temă anume, o părere cu totul și cu totul stranie și nu-i poate ieși din cap. Crede nezdruncinat că așa este. Toți oamenii care gândesc logic văd că acest om gândește anormal, dar el nu înțelege, nu acceptă.
Prin urmare, fiecare om care se angajează în lucrarea de mântuire, cel mai bun lucru pe care-l are de făcut este să meargă împotriva logicii sale. Repet, nu împotriva logicii, ci a logicii sale.
Eu aș spune fără rezerve, neșovăielnic, tot secretul este să nu ne lăsăm prinși în cursă de logica noastră, să nu fim târâți de logica noastră, să nu ne lăsăm sfătuiți de logica noastră. Cel care face aceasta, chiar astăzi, înainte de a se termina ziua, va începe să devină un alt om.
Ce credeți că-i face pe oameni astăzi să fie niște demonizați? Chiar și unii elevi, unii copii, repetă cu îndârjire: „O să fac ceea ce vreau, ceea ce-mi place mie!”. Cred că fac o faptă mare.
Nu-și dau seama că, în cele din urmă, este lucrare demonică care-i influențează. Adică, în felul în care gândim și în felul în care acționăm, îl ajutăm foarte mult pe diavol ca să facem voia lui.
Diavolul sărbătorește, pentru că pune mâna pe noi și face ce vrea din noi. Corect este să spunem: „Hai să las logica mea deoparte!”.
Oricât ar fi cineva de prins în cursă, oricât de întunecat ar fi, cred că este greu să înțeleagă că acesta este adevărul. Când ne referim la o terță persoană, înțelegem imediat. Pe celălalt îl vedem că gândește greșit.
Când este vorba despre  noi înșine nu înțelegem.
Însă ca ființă logică ce este omul, ar trebui să lase deoparte cursa logicii sale. Va începe numaidecât sporirea, va începe numaidecât schimbarea. Se va întâmpla ceea ce spuneam mai devreme, va începe normalizarea sinelui propriu.
Să facem deci ceea ce este nevoie, pentru ca sinele nostru să devină corect, normal.
Să fie ca o carte deschisă în fața lui Dumnezeu și să se dăruiască cu totul lui Hristos.
După aceea Hristos va hotărâ ce se va întâmpla.
Trebuie doar să ne încredințăm Lui. Hristos Însuși ne va ajuta să o facem. Ne va umple de har, vom deveni ai Lui, vom fi ai lui Hristos.

Simeon Kraiopolous - Sufletul Meu, Temnița Mea
Editura Bizantină – 2009