Este foarte important să știm care este legătura dintre Tradiția Apostolică, Tradiția bisericească și sfânta Scriptură ca să putem înțelege cu adevărat pe ce ne bizuim și ce „dreptar” avem. Așa cum am arătat și în articolele precedente, Învățătura de Credință Ortodoxă ne propune și începe cu formarea Bisericii de la Cincizecime și modul în care ea a evoluat în timp și spațiu sub influența Duhului Sfânt, Mângâietorul promis de Domnul Iisus Hristos apostolilor înainte de patima Sa. Iată ce ne spune Catehismul Ortodox despre această temă:

Ce este Tradiţia Apostolică?
Învăţătura încredinţată de Hristos, prin viu grai, Sfinţilor Apostoli poartă numele de Tradiţie Apostolică. Din această Tradiţie, sau cu ajutorul ei, s-a dezvoltat Tradiţia bisericească.

Cum s-a dezvoltat Tradiţia bisericească?
Sfinţii Apostoli au primit învăţătura dumnezeiască de la Mântuitorul, iar Biserica a primit-o de la Sfinții Apostoli, care au dat-o primilor episcopi, iar aceştia, celor de după ei, până azi. Tradiţia, zice Sfântul Irineu, a ajuns până la noi prin grija Bisericii, fără a se născoci scrieri, căci ea este o practică foarte deplină, neprimind nici adaos, nici micşorare.
Fericitul Augustin spune că adevărurile Tradiţiei care se păstrează pe întreg pământul, au fost încredinţate fie de Sfinții Apostoli, fie de Sinoadele ecumenice. Ceea ce ţine Biserica Universală şi n-a fost stabilit prin Sinoade, ci a fost totodeauna păstrat, a fost dat prin autoritatea apostolică. Este deci o Tradiţie Apostolică şi este o Tradiţie bisericească, în strânsă legătură una cu alta, cea din urmă avându-şi obârşia şi dreptarul în prima.

Semnul adevăratei Tradiţii este neîntreruperea. «Marii teologi ai lumii, zice Agustin, au ţinut ce au găsit în Biserică. Ce au învăţat de la înaintaşii lor, au învăţat şi ei pe alţii. Ce au primit de la părinţi, aceea au dat fiilor».
De aceea trebuie crezut numai acel adevăr de credinţă care nu se depărtează cu nimic de Tradiţia Apostolică şi Bisericească.

Ce legatură este între Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie?
Sfânta Scriptura e rodul lucrarii Sfântului Duh, crescut în pomul Tradiţiei. Sfânta Scriptură e punerea în scris numai a unei părţi din toată învăţătura dată de Mântuitorul prin viu grai, adică din Tradiţie. Astfel, între ele este o legatură atât de strânsă, încât cu greu s-ar putea face o deosebire între cuprinsul uneia şi al celeilalte. Mărturiile lor se sprijină unele pe altele şi amândouă alcătuiesc comoara unuia şi aceluiaşi aşezământ dumnezeiesc şi omenesc: BISERICA.

Sfânta Tradiţie întregeşte Sfânta Scriptură prin tâlcuirea adevărată. Numai tâlcuirea dată de Sfânta Tradiţie este adevărată, adică profetică şi apostolică primită de Biserică, pentru textul Sfintei Scripturi. În al doilea rând, trebuie să ne servim de Sfânta Tradiţie, pentru că nu toate pot fi luate din Dumnezeiasca Scriptură. Sfinții Apostoli ne-au transmis învăţătura Mântuitorului atât pe calea Sfintei Scripturi, cât şi pe calea Tradiţiei Apostolice. Cuvinle Sfântul Apostol Pavel: „Aşadar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (II es. 2, 15)
Sf. Ioan Gura de Aur le tâlcuieşte astfel: «De aci e limpede că (Apostolul) nu le-a dat toate în scris, ci multe pe cale nescrisă. Şi cele scrise şi cele nescrise sunt deopotrivă vrednice de credinţa, încât socotim școala Bisericii vrednică de crezare. E tradiţia, nu cerceta mai mult».

Învățătura de Credință Ortodoxă - Catehismul Ortodox
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române - București