În contextul în care Dumnezeu își dorește ca toată zidirea Sa să fie în armonie și pace, trebuie să luăm aminte la această patimă numită „mânie” și să o controlăm astfel încât să nu pună stăpânire pe noi. Conjunctura lumii de astăzi, din păcate, este prielnică mâniei, iubirii de sine și a luptei dintre oameni pentru „ciolanul stăpânirii celuluilalt”. Părintele Arhimandrit Vasilios Bacoianis ne oferă câteva repere despre mânie și repercusiunea acestei patimi:
Izbuncnirea Maniei
Vine un „moment rău”, când suntem stăpâniți de patima mâniei și scoatem în afară nu numai prisosul, ci și ceea ce este înlăuntrul cisternei de otravă pe care o avem în sufletul nostru.
Astfel, se întâmplă ca și cu marea: când se învolburează, scoate la suprafață lucruile nefolositoare ascunse înlăuntrul ei și, oarecum, își curăță adâncurile. Sfântul Ioan Scărarul spune: „am văzut oameni care, aprinși de nebunia mâniei, scoteau dinlăuntrul lor, ca printr-o vărsătură, ținerea de minte îndelungată a răului. Astfel, printr-o patimă s-au izbăvit de cealaltă”.(Cuvântul 8, 18) (1).
Desigur că a lăsa de-o parte cineva răutatea înseamnă un bine pentru sănătatea lui, însă „vărsătura” în sine este respingătoare, urâtă. Și acest „material” se găsea depozitat înlăuntrul ființei lui.
De aceea, cei care în mânia lor scoteau ținerea de minte a răului își făceau, în același moment, bine sufletului lor. Ceea ce scoteau în afară era material respingător, urât, pe care îl depozitaseră în sufletul lor. Aceasta a fost marea lor greșeală, în loc să țină sufletul curat, l-au întinat, adunând înlăuntrul lui ținerea de minte a răului, însă, „din fericire, au pierdut-o, chiar dacă în acest mod!”
Unii continuă s-o păstreze încă în sufletele lor, cu tot ceea ce înseamnă aceasta pentru propășirea lor duhovnicească. Sfântul Ioan continuă „pe aceștia i-am compătimit mai mult decât pe cei dintâi, pentru că întunericul ținerii de minte a răului au alungat din sufletul lor porumbelul, adică pacea și bucuria Duhului Sfânt (Scara, Cuvântul 8, 18). , De râul care curge molocom să te temi!”, spune poporul, din experiență.

(1) – Se poate mânia și un om care are inimă curată, care nu ține minte răul și care este bun la suflet. Însă acest om, în mânia lui, nici nu va ocărâ, nici nu va grăi cuvinte urâte etc. Omul cel bun dn comoara lui cea bună scoate afară cele bune (Matei 12, 35). Mânia este oglinda sufletului.

Nu te mai suport – Arhimandrit Vasilios Bacoianis

Pentru o mai bună înțelegere a articolelor vă recomandăm citirea celor mai vechi în ordinea de mai jos:

Nu te mai suport!
Acest om mi-a devenit nesuferit!
De ce sa-i iubesc pe semeni?
Viata si Moartea mea depind de ceilalti...
Om sau Animal?
Patimile Noastre - Sufletesti si Trupesti
Nu este de ajuns sa crezi
Oameni asemenea demonilor
IMPROSCAM CU OTRAVA
Prisosul Inimii