Ar trebui să înțelegem cu toții că în lumea aceasta ceea ce nu are la temelie credința în Dumnezeul Cel Adevărat, Hristos „piatra din capul unghiului” - pe care „ziditorii” nu au luat-o în seamă - nimic nu va dăinui, nu va aduce binecuvântare, pace, bucurie și împlinire. Cu cât omul se va depărta de Dumnezeu, de viețuirea pe care El o propovăduiește, nimic nu va avea „succes” ci numai frământare, dezbinare, praf și cenușă. Dar cum să înțeleagă omul aceste lucruri? Cum să-l convingem? Greu răspuns la aceste întrebări! Împortant este ca fiecare în dreptul lui să facă picul de bine care i se cere de „Sus”.
Studiind istoria neamului omenesc, vom vedea că ceea ce s-a făcut fără smerenie și fără binecuvântare lui Dumnezeu s-a construit greu, cu mari jertfe umane și materiale și a dispărut, cu îngăduința lui Dumnezeu, repede.

Unde este astăzi marele imperiu sovietic, unde este marele Imperiu Roman, unde este al III-lea Reich german, Imperiu Austro-Ungar, unde sunt industria și agicultura comunistă...? Praf și cenușă!

Dar Sfânta Scriptură ne spune că ,,Pomenirea drepților e cu laude dar numele necredincioșilor se stinge” (Proverbe 10, 8). Bisericile construite de voievozii noștri, victoriile dobândite cu ajutorul lui Dumnezeu împotriva dușmanilor sunt pomenite din neam în neam. Pentru că tot ceea ce se face cu smerenie și binecuvântarea harului dumnezeiesc are veșnicie.

Motivul principal pentru care mulți români nu au verticalitate și nu sporesc nici duhovnicește, nici material este că nu gândesc creștinește și că au mintea întunecată și plină de gânduri rele, omenești și diavolești.

Dumnezeu vrea, însă, mai înainte de toate , schimbarea minții noastre, dintr-o minte mândră, întunecată și pină de gânduri rele, într-o minte smerită, luminată de darul Duhului Sfânt și plină de gânduri bune.

Dumnezeu vrea ca noi să avem ,,inimă curată” (Psalm 50, 10). Iar inima este curată atunci când nu îngăduim să treacă prin mintea noastră gândurile rele.

Când gândim rău, permitem diavolului să intre în noi și să lucreze prin noi. Pentru că diavolul, vrăjmașul mântuirii noastre, mai întâi îl bombardează pe creștin cu gândurile cele rele, apoi îl atacă și-l robește cu păcatele. Dar dacă ne vom apăra cu gândul cel bun și cu rugăciunea, diavolul nu va mai putea să ne strice mintea și să ne robească în păcate.

Din calitatea gândurilor pe care le avem, putem să vedem starea noastră duhovnicească, deoarece noi judecăm lucrurile după curăția noastră sufletească. Iar dacă nu avem curăție lăuntrică, vom trage concluzii greșite și-l vom nedreptăți pe semenul nostru.

Prin gândurile pe care le avem față de aproapele împiedicăm venirea harului dumnezeiesc și lăsăm pe diavol să lucreze liber asupra noastră. Pentru că din minte, gândurile rele se pogoară în inimă și-l fac pe om fiară.

Nu ajunge numai rugăciunea pentru a ne curăța mintea. Nu ne vom folosi duhovnicește dacă ne rugăm zile întregi, iar în minte avem gânduri rele față de semenul nostru. Pentru că după cum puțin oțet strică tot vinul tot așa și un gând rău va strica starea noastră duhovnicească. Deci curăția sufletească trebuie să pornească de la găndurile noastre bune.

Cuviosul Paisie Aghioritul spune că: ,,Cea mai bună lucrare a creștinului este să-și facă o fabrică de gânduri bune”.

În această fabrică din mintea sa, creștinul trebuie să fabrice gânduri bune și să transforme gândurile rele în gânduri bune, având ca temelie smerita cugetare.

VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ
GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX – Editura Panaghia 2005