Iată că marele Iov, bogatul Iov, credinciosul Iov, L-a văzut pe Dumnezeu doar în suferință. Scoala vieții lui cât și adevărata revelație s-a desăvârșit in suferință. Avem datoria să luăm aminte la școala lui Iov, la răbdarea credincioșiei lui. Astăzi lumea plânge de atâta suferință și i-ar prinde bine lecția de răbdare a marelui Iov. Părintele Simeon Kraiopoulos ne propune acest episod deosebit:

Să ne amintim puțin de Iov, cel care a suferit poate ca nimeni altul. Dumnezeu a îngăduit să simtă suferința pentru ca să arate virtutea lui. Și după ce a suferit, după ce a trecut prin toată încercarea, Dumnezeu l-a binecuvântat – ne spune Sfânta Scriptură – mult mai mult decât îl binecuvântase mai înainte și Iov a avut din nou toate bunurile.
Și a zis Iov acestea:
,,Dumnezeul meu, am auzit despre Tine și am crezut și Te-am preamărit, acum însă Te-am văzut!”

Adică, suferința prin care a trecut parcă i-ar fi dat simțuri deosebite, ochi nou și înlăuntrul suferinței L-a văzut pe Dumnezeu a simțit binecuvântarea și iubirea Lui, așa cum n-o simțise mai înainte. Urmarea a fost că Iov s-a aflat înaintea lui Dumnezeu smerit, plin de binecuvântare dumnezeiască, de prezența Acestuia, de iubirea dumnezeiască, dar în același timp umil: ,,Mă urgisesc pe mine însumi înaintea Ta, Dumnezeule, mă ugisesc!”
Deci, așa cum am mai spus, prin suferință se desțelenește din lăuntrul sufletului omenesc orice rădăcină egoistă, orice împietrire. Acestea pleacă și omul rămâne smerit, cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Așadar, are și suferința binele ei.

Când ești binecuvântat în alte împrejurări există pericolul să te mândrești, dar când ești binecuvântat în durere și suferință, atunci cu greu te poți mândri. Ci dimpotrivă, te smerești, te umilești, te topești, devii ca un fum înaintea lui Dumnezeu.

Taina Suferinței – Arh. Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină 2007