de Ernest Bernea | Vizionări: 2908
Împlinirea prin rugăciune
Pleoapele căzute dau ochilor putința să privească înăuntru. Mișcarea mâinilor apropiate, aplecarea capului, paloarea obrajilor arată cum sufletul încearcă să se smulgă din trup spre zări eterate. Durerile se topesc una câte una în undele albastre ale cântecelor tămăduitoare.
Omul s-a ridicat a privit înainte și zâmbetul i-a înflorit gura. Pasul i-a devenit mai sigur, lumina mai curată, cerul mai larg și mai admenitor; lucrurile au căpătat o frumusețe nepământească.
Rugăciunea este meditație și concentrare. Rugăciunea este lumina interioară. Pentru a rodi, trebuie făcută în ceasurile de mare liniște ale firii, în vremea de adâncă trăire a înțelesurilor, când orice lucru e învăluit în taină. Rugăciunea e bună în ceasurile de veghe, când orice lucru e transparent de poți vedea jocul minunilor din el.
Rugăciunea e dăruire totală; tainică legătură cu datele permanente ale firii, liberă supunere durerilor creatoare, înălțător contact cu Dumnezeu. Liniștea și bucuria ce o întovărășesc sunt semnele acestei rodnice legături și ale propriei noastre depășiri.
Îndemn la simplitate – Ernest Bernea – Editura Vremea Bucuresti – 2006