de Arsenie Muscalu | Vizionări: 3780
Eficienţa rugăciunii - Protosinghel Arsenie Muscalu
Sunt momente în care, deşi ne facem rugăciunea, nu simţim că primim putere. Rămânem străini de ceea ce facem.
Cum se câştigă prezenţa în rugăciune?
- Cineva se exprima referitor la absenţa noastră lăuntrică din ceea ce facem cam aşa: putem citi rugăciuni fără să ne rugăm, putem mânca de post fără să postim. E adevărat.
Practicăm lucrurile credinţei fără suflul credinţei. Se întâmplă ceva. Mă gândesc că poate fi folositor şi să ne dăm seama de această stare de lucruri şi să nu ne împăcăm cu ea. Citim nişte rugăciuni fără să ne rugăm de fapt. Şi atunci trebuie să schimb ceva. Mă opresc. Nu mai citesc rugăciunea. Stau. Întâi stau puţin şi mă gândesc: ce sunt eu, cine sunt eu, ce fac eu, înaintea cui stau?, pentru a-mi trezi conştiinţa şi a fi prezent în lucrul pe care am de gând să-l fac.
Unii Părinţi recomandă un astfel de moment pentru a trezi un suflu al rugăciunii. Adică să nu te apuci imediat să te rogi, ca şi cum ţi-ai face o datorie, aceea de a-ţi citi rugăciunea, după care îţi vezi de treaba ta.
Nu. Stai un moment. Stai puţin. Să te linişteşti. Să-ţi dai seama ce vrei să faci. Să-ţi vii în simţire. Apoi te poţi apuca de rugăciune.
De dorit este să faci o rugăciune care corespunde stării tale. Se poate ca rugăciunea citită să nu-ţi ofere ceea ce ai nevoie tu în momentul acela. Poate mai potrivit ar fi atunci să te rogi cu propriile cuvinte. Aşa este atunci, altă dată va fi altfel.
Cred că părintele Rafail Noica povestea o întâmplare cu un părinte care, ajuns seara acasă, nu putea să se roage. Pentru că există şi ispita aceasta. Şi atunci nu poţi să îţi zici decât: îmi citesc rugăciunile şi mă culc. Dar părintele nu s-a putut împăca cu situaţia asta şi a început să se plimbe prin casă zicând în sinea lui: „Doamne, iartă-mă, dar nu pot să mă rog!“ Şi se zbuciuma în sufletul lui. Omul nu se împăca nici să se culce aşa, nici să se roage mecanic. După ce a stat aşa o jumătate de oră, brusc, un asemenea duh de rugăciune l-a cuprins, încât, pe urmă, rugăciunea nu-l mai lăsa să se culce.
Ce minunat când omul este sincer! Adică când se ia în serios în ceea ce face. Dumnezeu îl ia în serios. Armonia pe care o căutăm şi o dorim este taina lui Dumnezeu. Fiecare om se realizează deplin în ceea ce el are unic. Doar atunci se simte el însuşi. Dar, pe de altă parte, păstrându-şi unicitatea, omul rămâne în armonie cu toţi ceilalţi, cu Dumnezeu, cu semenii, cu natura. Dacă omul se împlineşte în Dumnezeu, nu are cum să fie altfel. Este bine cunoscută comparaţia cu centrul cercului din care pornesc mai multe raze. Cu cât razele se apropie mai mult de centru, cu atât distanţa dintre ele scade şi se unesc în acel punct. La fel se întâmplă şi cu noi, oamenii aflaţi în căutarea lui Dumnezeu.
- De Paşti, după un post de şapte săptămâni, creştinii caută împărtăşirea euharistică cu Hristos. În ce ar consta pregătirea pentru Sfintele Taine?
- A te împărtăşi cu vrednicie, scria undeva părintele Alexander Schmemann, înseamnă să te împărtăşeşti înţelegând ce faci. Să prinzi sensul împărtăşirii şi al pregătirii pentru Sfânta Împărtăşanie.
Starea firească a lucrurilor este împărtăşirea permanentă. Dar noi suntem destul de departe de ea şi nu o putem recupera cu uşurinţă. Nu înseamnă că noi, dacă ne vom împărtăşi în fiecare zi, am recuperat practica Bisericii primare. Departe de noi gândul acesta. Doar imităm mecanic ceva fără să avem duhul şi înţelegerea celor din vechime.
Părintele Schmemann spunea că un preot venerabil a fost întrebat cum mai poate un om trăi creştineşte în lumea de astăzi. Şi răspunsul a fost acesta: „Oricine poate trăi creştineşte dacă va avea gândul că la sfârşitul săptămânii trebuie să se împărtăşească. Trăindu-şi viaţa ca pentru împărtăşire.“
Poate spunem lucruri mari, dar când te apuci să le faci, să le trăieşti, atunci reuşeşti să vezi cât împlineşti din ele. Trebuie să fim conştienţi de vremurile în care trăim, în ce lume am deschis ochii. Să nu uităm că ne-am născut după Nietzsche. Şi numai în secolul trecut, omenirea a trecut prin două războaie mondiale, fratricide.
Dacă ne gândim cât de mult s-au schimbat lucrurile faţă de când eram eu copil, acum 30 de ani, ce tensionată este viaţa acum faţă de atunci…
Ziarul Lumina - interviu realizat de Augustin Păunoiu / 5 mai 2013
1 De aceea eu, cel întemniţat întru Domnul a, din suflet vă rog să umblaţi cu vrednicie b, potrivit chemării cu care aţi fost chemaţi,
2 cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, întru iubire îngăduindu-vă unii pe alţii,
3 străduindu-vă să păstraţi unitatea duhului întru legătura păcii.
4 Un singur Trup c şi un singur Duh, aşa cum aţi şi fost chemaţi la o singură Nădejde a chemării voastre;
5 un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Botez,
6 un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor d, Care este peste toţi şi prin toţi şi'ntru toţi.
Cand Mantuitorul Iisus Hristos se refera la Trup si la unitatea Duhului face referire la BISERICA, si asta stie toata lumea.
Vezi ca vorbeste mereu Scriptura de unitatea Duhului ceea ce demonstreaza ca nu pot fi mai multe Biserici si mai multe credinte si mai multe marturisiri ale credintei.
Toata poporul stie ca in lume esxista zeci de mii de secte care proclama ca se afla in posesia adevarului absolut si avand ca teorie suprema "sola scriptura".
Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciţi neştiind Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu." Matei 22, 29
Si Mantuitorul avertizeaza si Apostolul Pavel si Petru cu privire la unii care au Scripturile dar le rastalmacesc spre a lor pierzare:
Petru II 3, 15-17
iar îndelungă-răbdarea Domnului nostru socotiţi-o mântuire, aşa cum şi iubitul nostru frate Pavel v'a scris după înţelepciunea dată lui,
16 cum vorbeşte el despre toate acestea în epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc – ca şi pe celelalte Scripturi – spre a lor pierzare.
17 Aşadar, iubiţilor, cunoscându-le voi de mai'nainte pe acestea, păziţi-vă ca nu cumva, târâţi de rătăcirea nelegiuiţilor, să cădeţi din întărirea voastră;
Deci dragul meu, Sfantul Grigorie Palama spune ca «Orice parere gresita poarta masca adevarului pentru cei ce nu au puterea de a remarca mica lipsa sau adaugire. Si aici este vorba despre o uneltire periculoasa a diavolului cel rau, atat de dibaci in arta inselatoriei: caci neasezand departe minciuna de adevar, a pregatit o dubla inselatorie: din cauza diferentei mici, care scapa multora, ar putea cineva considera minciuna drept adevar, iar adevarul minciuna, fiind foarte asemanator cu aceasta; in ambele cazuri vom fi rupti de adevar».
Cred ca este de prisos sa mai adaugam ceva la toate cate s-au spus iar faptul ca de fiecare data postezi comentarii fara noima te descalifica in fata celor ce citesc ca fiind in afara bunei intelegeri, inafara BISERICII celei UNA.
Asadar ceea ce am scris mai sus este valabil ptr toate comentariile tale mai noi.
E firesc sa aprob sau nu ceea ce se comenteaza deoarece adesea nu pot raspunde pe loc si atunci e nevoie ca orice comentariu care contravine invataturii crestin ortodoxe sa fie insotit si de o replica pe masura astfel incat nimeni sa nu fie indus in eroare. Asa avand ambele raspunsuri poate pune in balanta, poate compara argumentele si poate concluziona concret.
Imi cer scuze ptr faptul ca te deranjeaza aceasta metoda dar nu te pot ajuta mai mult.
Daca vrei sa continui sa comentezi pe acest portal trebuie sa fii pregatit sa accepti termenii si conditiile stabilite aici si care sunt de bun simt pentru orice om sincer si bine intentionat.
Cu respect,
Cristian Stavriu
PS Trebuie sa cunosti istoria popoarelor si sa vezi cand au inceput oamenii de rand sa citeasca sau cand si-au permis sa-si cumpere o Biblie si vei vedea ca nici unde in lume oamenii nu stiau sa citeasca si nici posibilitate nu aveau sa cumpere o carte. Biserica a fost aceea care talcuia Scripturile si le ofereau la momentul slujbelor credinciosilor de rand (caci despre marea masa a oamenilor vorbim).
Oamenii sunt liberi sa citeasca Scripturile, insa au nevoie de indrumator precum famenul lui Filip, astfel incat sa nu ajunga in bratele sectelor si sa mearga in inselare pana la judecata particulara la obstescul sfarsit.
Deci noi nu incredem in oameni caci asa ne invata toata invatatura crestina scripturistica si patristica ci ne incredem in Biserica.
Biserica este aceea care este infailibila, il are pe Hristos Cap, si o carmuieste prin sobornicitate.
De aceea dumneata te afli in ratacire ptr ca te-ai rupt de Biserica si mergi dupa aceia care -si fac prozeliti si indoiti fii ai gheenei prin hula pe care o duceti insusi Mantuitorului.
Inca ceva, poporul roman pana la 1900 era un popor analfabet,nu cunostea Sf.Scriptura.Astazi cunostinta a crescut si fiecare om poate citi singur Sfanta Scriptura.-Dece se supara slujitorii religiei ortodoxe si denigreaza pe cei ce n-au incredere in ei??? Oare nu este scris,"blestemat este omul care se increde in om???"(ar trebui sa stiti unde scrie).
Sa stiti ca nu rastalmacesc cuvintele patriarhului ci doar le-am redat:"inapoi la Evanghelie" O intrebare pt.un copil de clasa doua:-Cum sa facem voia lui Dumnezeu daca nu o cunoastem???
Inca o intrebare.
-Daca ne invitati sa scriem ceva,dece trebuie sa aprobati???Cu sinceritate Calin.
Dragul meu, Calin! Eu nu fac confuzii! Citesc tot ceea ce Biserica imi pune inainte si anume Sfanta Scriptura a Noului si Vechiului Testament cat si lucrarile Sfintilor Parinti din toate timpurile ca sa inteleg sinergia dintre ei si cei de acum.
Romania pana in secolul XIX nu a avut religii si secte caci nu patrunsese protestantismul pe teritoriul ei. Exista statistici foarte lamuritoare.
Istoria Romaniei si vestigiile, si descoperirile arheologice ne demonstreaza ca romanii au avut dintotdeauna o singura credinta si anume: ortodoxa.
Tu esti acela care faci confuzii majore in ceea ce priveste Biserica, Sfanta Scriptura, conceptia de mantuire samd.
Rastalmacesti cuvintele patriarhului si nu se cade.
evangheliile / Sfanta Scriptura sunt in centrul credintei ortodoxe asa ca nu avem cum sa ne intoarcem la ceva ce n-am parasit. Deci te rog sa nu mai faci insinuari!
Cu respect,
Cristian Stavriu
Desigur ca Dumnezeu este peste tot cata vreme El a zidit lumea si tot ceea ce exista! Bine ai spus ca au credinta lor.
Nu ne luam de ei Doamne fereste ci doar incercam sa atrag atentia asupra faptului ca uneori facem confuzii.
Sincretismul religios este la mare propovaduire astazi numai ca adevarul nu poate fi relativ.
Doamne miluieste-ma!
Cu tot respectul ce se cuvine,
Cristian Stavriu
Calin: Cred! Dar faci confuzii cu privire la invatatura Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli.
Imi recomanzi sa citesc mai multa spiritualitate ortodoxa.Multumesc!
Eu iti recomand sa citesti Evangheliile si Epistolele Noului Testament.
Nu am duh de polemica,asta o recomand copiilor mei,rudelor mele si tuturor romanilor.Daca"crestinii"si-au facut sute de biserici,religii si secte,atunci trebuie sa ne intoarcem la origine,cum recomanda si actualul patriarh al Romaniei:"Inapoi la Evanghelie!" Cu sinceritate,calin.
Hristos a inviat!
Nicodata n-am facut confuzii cu privire la invatatura Bisericii.
Biserica este trupul lui Hristos. Hristos este cap Bisericii.
Hristos se identifica cu vitza de vie iar noi fiind mladitele.
Acesta este imaginea Bisericii.
Noi ne impartasim cu adevarat Trupul lui Hristos si cu adevarat sangele lui Hristos conform Scripturii si Sfintei Traditii, deci ne facem partasi trupului lui Hristos prin impartasire / Euharistie.
Putem sa si extrapolam acest lucru la faptul ca Hristos a luat trup din Sfanta si pururea Fecioara Maria iar noi ne impartasim cu acest trup si ca atare avem partasie si cu Pururea Fecioara Maria.
De aceea a fost numit Hristos noul Adam ptr ca conform cronologiei neamurilor prezentate in Scriptura rudenia Domnului merge pana la Adam cel dintai zidit. Aceasta este teologia Bisericii!
Cauta si citeste cat mai multa spiritualitate ortodoxa si vei fi mai bogat spiritual!
Cu respect,
Cristian Stavriu
E adevarat ca Dumnezeu te invata anumite lucruri in taina insa trebuie bine stiut ca lucrurile de baza le aflam in Biserica.
Biserica este Trupul lui Hristos si El, Hristos este Capul acestei Biserici.
Inafara Bisericii celei adevarate nu exista mantuire caci noi suntem mladite in vita. Vitza este Hristos si noi suntem mladitele. Daca ne rupem din vita, din BISERICA, ne uscam si pierim.
Tentatia este mare astazi sa spunem ca mantuirea se castiga oriunde, caci se doreste un sincretism religios, o salata de credinte astfel incat adevarul sa devina relativ.
E nevoie de duhovnic si de o stransa legatura cu Biserica astfel incat sa nu ne incredem in propriile pareri si sa mergem pe drumuri ocolite.
In ceea ce priveste romano-catolicismul iti recomand cateva articole pe tema acesta:
www.catehetica.ro/catolicismul/2
www.catehetica.ro/catolicismul
Doamne ajuta!
Cristian Stavriu
