Am învățat de la Sfinții Părinții noștri că gândurile au o mare influență asupra oamenilor. Un „simplu” gând te poate ucide dacă te lași pradă deznădejdii și lucrării vrăjmașului. De la gând pleacă totul! Trebuie să exersăm trezvia minții dimpreună cu rugăciunea lui Iisus pentru a ajunge la capacitatea deosebirii gândurilor, a deosebirii duhurilor pentru a putea sta drepți pe calea mântuirii. Un gând rău imediat poate transforma un un suflet într-o marionetă dacă este lăsat să prindă rădăcină. De câte ori n-am experimentat pe pielea noastră o stare de nervozitate sau mânie atunci când cineva ne-a tulburat cu ceva? Sfinții Părinți ne povățuiesc să punem la temelia sufletului întotdeauna gândul cel bun și astfel vom putea alunga puterea celui rău.
Datorită firii umane căzute și a lucrării diavolești, gândurile rele vin singure.
Gândurile bune, însă, nu vin singure, ci trebuie cultivate. Trebuie să te urmărești și să te cercetezi pe tine însuți și când vrăjmașul diavol îți aduce în minte gânduri rele, să le îndepărtezi prin rugăciune sau să le înlocuiești cu gânduri bune.

Aceasta este o lucrare duhovnicească care pentru un creștin păcătos durează o perioadă de timp.

A zis un bătrân:

,,Douăzeci de ani am petrecut luptându-mă cu un gând și rugându-mă lui Dumnezeu ca pe toți oamenii să-i văd ca îngeri”.

Astfel se va cultiva dispoziția ta bună, iar Preabunul Dumnezeu se va milostivi de tine și te va binecuvânta cu darul Său. În acest fel, gândurile rele vor pleca în mod firesc, nu vor mai avea loc în tine și vei avea numai gânduri bune.

Astfel, creștinul care, din cauza gândurilor rele, nu are liniște și pace se va obișnui și va dori să caute pacea duhovnicească dată de gândurile cele bune. El va dobândi obișnuința spre bine, inima lui va deveni blândă și smerită (Matei 11, 29), iar Mântuitorul Iisus Hristos Se va sălășui în ea. Obișnuința gândurilor bune nu se face de la sine, ci este nevoie de timp și de nevoință continuă.

În acest fel, luptele sufletești se vor stinge pentru totdeauna, deoarece războaiele sunt izbucnirile dezordinii lăuntrice, pe care le exploatează vrăjmașii diavoli.

Un creștin care se nevoiește împotiva gândurilor rele poate ajunge într-o stare mai bună decât unul care nu are aproape deloc gânduri rele. Însă lupta împotriva gândurilor rele va dura cam tot atâta timp cât a fost sub stăpânirea lor.

Apoi, încet-încet, se vor opri și gândurile bune și se va ajunge la o golire a minții de gânduri. Atunci va trece un interval de timp în care creștinul nu va mai avea nici gânduri bune, nici gânduri rele, ceea ce va provoca și oarecare neliniște în sufletul său. După această golire de gânduri, mintea se va umple de har și iluminare dumnezeiască.

Înainte de a ne ruga, să cerem iertare, să ne împăcăm și să cultivăm gânduri bune față de semenii noștri și în special față de cei care ne-au supărat sau ne-au făcut rău.

Dacă mintea noastră rătăcește când participăm la sfintele slujbe bisericești sau judecă pe sfințitorii slujitori ai lui Dumnezeu, mai bine este să ne străduim să înțelegem cele ce se citesc sau se cântă, să cântăm sau să urmărim ceea ce se petrece tainic în timpul Sfintei Liturghii.

Noi mergem la biserică ca să ne rugăm, să ne vedem de păcatele noastre și să nu judecăm pe alții.

Dacă în timpul slujbelor bisericești avem gânduri rele (de judecată, de hulă, de mânie, etc.) trebuie să avem răbdare, să ne rugăm și să cântăm cu smerenie până când darul dumnezeiesc se va pogorâ peste noi și ne va curăți de păcate și va alunga pe vrăjmașii noștri-diavoli.

VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ – GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX - Editura Panaghia 2005