Adesea auzim vorbindu-se de satana si de lucrurile lui și de lucrările lui și de aceea avem nevoie să înțelegem cum trebuie abordată existența lui în lumea aceasta. Părintele Emilianos Simonopetritul pornind de la viața Sfântului Nil Calavritul și de la luptele sale pline de bărbăție creștină ne povățuiește și ne arată cum să-l învingem. Nici frica nu este bună dar nici ignorarea lucrării lui căci noi suntem aceia care-l facem mare și-l hrănim și-i dăm drepturi asupra noastră
„În aceste feluri și cu astfel de gânduri se împotrivea vrăjmașilor care îl războiau, iar apoi se întorcea în peșteră ca într-o temniță, răbdând și zicând întru sine: „Mai bine este mie să mor decât să-mi zădărnicească cineva laudă” (1 Cor. , 15).
După ce își învingea dușmanii în acest fel, se întorcea în peștera lui, unde îl așteptau iarăși ispitele, gândurile, greutățile. Peștera lui era mai rea decât o temniță.
Uitați-vă însă ce înseamnă consecvență călugărească!
Orice monah care evită ispita ajunge un fugar. Fuge de o ispită și dă în alta. Din aceasta în cealaltă. De aceea, stai acolo unde ești, și vei birui.
Așadar și Cuviosul s-a închis în sihăstria lui ca într-o temniță - așa o simțea - răbdând și zicând întru sine: „Mai bine este mie să mor decât să-mi zădărnicească cineva lauda.”
Cuviosul știa că există patimi, sugestii lăuntrice, omul inferior, trupul, satana. Dacă ar fi dat înapoi, unde să se ducă?!
Îl aștepta coborâșul. De aceea, își spunea: „Mai bine să rămân aici în locul muceniciei mele și să mor, decât să mă lipsesc de lauda mea.” Moartea lui ar fi fost o biruință, ar fi fost un martiriu, care înseamnă o cunună a sfințeniei. Fuga dimpotrivă, ar fi o dezertare.
„Cum să fac, își zicea, ceea ce adeseori nu fac nici oamenii din lume?” Și cu aceste gânduri se închidea iarăși în temnița lui, ca să-și continue lupta sa, am zice cea cumplită. Programul Cuviosului, așa cum am văzut, este foarte firesc, foarte duhovniceasc, foarte acestic și original.
Insistența lui pe martiriu descoperă autencitatea vieții sale monahale, iar neînfricarea sa față de satana este uimitoare. Nici nu-l lua în socoteală. Ce sugestii îi strecura, ce ispite, ce gânduri! Nu s-a plecat niciodată înaintea lui.
Când ți-e frică de satana, îți aduce și mai multe ispite.
Un motiv principal pentru care îți strecoară sugestii este ca să te încerce dacă nu cumva ți-e frică.
De ce face de multe ori zgomote pe acoperiș? Ca să vadă dacă te sperii.
FRICA TA E BIRUINȚA LUI.
Când intri în panică, atunci când zici: „Ce să fac, Dumnezeul meu, ca să nu pățesc nimic”, ATUNCI SATA NA TE-A INVINS CU ADEVĂRAT.
După cum lupul urmărește să vadă dacă se teme cîinele și, dacă se teme, să-l atace, iar dacă nu se teme, s-o ștereagă, tot așa face și satana.
Dar Cuviosul se închidea cu mulțumire în temința lui, fără să se teamă de nimic. Era un nevoitor desăvârșit, deși încă nu îl cercetase dumnezeicul har.
Ascetul merge la liniște pentru asceză, și nu pentru harul dumnezeiesc, pentru desfătări, pentru vedenii dumnezeiești, pentru viziunui dumneziești și contemplații.
Ca monahi, nu ne fac vrednici nici vedeniile, nici vizuinile, ci martirul nostru înaintea lui Dumnezeu. Un monah atât este monah cât mucenicește personal pentru Dumnezeu.

Arhm. Emilianos Simonopetritul - Talcuire la Viata Cuviosului Nil Calavritul - Editura Sf. Nectarie 2009

S-ar putea (sigur) sa va placa si aceste articole:

Care este oglinda inimii noastre?
E corect sa imi faca orice vrea?
Binecuvantarea ce decurge din rautatile oamenilor
Sa marturisesti pacatul tau lui Dumnezeu
Trei reusite pe care le a dobandit satana
Frica ta e biruinta lui