Vă prezentăm mai jos un interesant documentar video despre muzică în general și mai ales despre muzica rock. Protagonistul acestui documentar, un fost cântăreț de muzică rock, aduce la lumină ceea ce se petrece in „culisele” rock-ului și întreaga filosofie a acestui gen de muzică. Documentarul trebuie privit până la capăt astfel încât înțelegerea să fie deplină. Cuvântul muzică vine de la „muză”, insiprație, și de aceea orice partitură poartă în ea o încărcătură, o energie sufletească a celui ce a compus-o. Sfântul apostol Luca spune: (6; 45) „Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale scoate ce este bun; iar omul rău, din vistieria cea rea a inimii sale scoate ce este rău. Că din prisosul inimii îi grăieşte gura.” Aceasta înseamnă că ascultătorul întră în părtășie, se îmărtășește de duhul muzicii pe care o ascultă. Adesea oamenii ascultă muzica altor popoare și nu înțeleg versurile care însoțesc acea compoziție. Vom vedea că foarte multe melodii „plăcute” oarecum la auz conțin cuvinte imorale, uneori chiar blasfemiatoare samd. Cred ca este important să știi ce asculți și ce sădește in inima ta acele melodii. Urez tuturor vizionare plăcută și mult folos duhovnicesc:

Când rock ‘n’ roll-ul a apărut în anii ‘50, și efectele sale asupra tinerilor au devenit cunoscute, era ceva natural ca acesta să fie ridiculizat ca fiind muzica Diavolului. A fost în același timp atacat ca fiind decadent, periculos, imoral, obscen, și chiar ca făcând parte din strategia comunistă de atac psihologic asupra Vestului. Acesta este un film documentar grecesc despre valențele oculte și satanice ale muzicii rock.

Muzica rock a fost una dintre primele mișcări culturale din America ce era, oarecum, fără culoare; muzicieni albi preluau melodii ale compozitorilor negri, muzicieni negri preluau melodii ale compozitorilor albi. Puștii albi cumpărau discuri înregistrate de artiști negri, lucru care a alarmat elementele segregaționiste și fundamentaliste din societate.

Multe forțe s-au aliat la sfârșitul anilor ‘50 pentru a pune capăt amenințării, înainte de a scăpa de sub control. Astfel Elvis a fost recrutat, Chuck Berry arestat, Jerry Lee Lewis pus pe lista neagră. Eddie Cochrane și Buddy Holly au fost uciși în accidente, iar Little Richard a devenit predicator. Pe la începutul anilor ‘60, rock-ul era mort. Odată cu el dispăruseră mișcările din șolduri, dansul și petrecerile comandate de Diavol.

A fost o victorie de scurtă durată pentru legiunile decenței. Au apărut pe scenă The Beatles în 1964, și mai rău, Rolling Stones și Animals. Invazia britanică a fost întâmpinată cu acuzații de complot comunist și muzică a Diavolului, dar era prea mare ca să fie oprită. Cum la fel de mare era și numărul celor care ascultau această muzică.

Anii ‘60 au fost o perioadă de experimente necugetate și toane. Drogurile au devenit o componentă semnificativă a vieții populației albe din suburbii, pe măsură ce tinerii experimentau cu “iarbă” și LSD. Experiența drogurilor, combinată cu noua conștiință politică datorată în principal războiului din Vietnam și mișcării pentru drepturile civile, au ajutat la crearea unei noi mișcări underground a tinerilor, care a ajuns să fie cunoscută sub denumirea de counterculture, ale cărei îndemnuri erau “Turn On, Tune In, Drop Out and Never Trust Anyone Over Thirty.”

Tinerii au început să exploreze noi domenii ale spiritualismului. Unii au devenit atrași de religiile orientale ca budismul sau Krishna. Alții s-au îndreptat către domenii precum yoga. Iar alții au dezvoltat o curiozitate pentru new-age, astrologie, ESP și, în cele din urmă, satanism.

Momentul era potrivit; satanismul devenise “cool.” În 1966, un anume Anton LaVey a înființat biserica “oficială” a lui Satan, bazată pe cartea sa “The Satanic Bible“. Pe scurt, LaVey promova un stil de viață îngăduitor; dorințele erau lucruri ce trebuiau îndeplinite. Acesta practica ritualuri care implicau fluide corporale, care erau considerate sacre; drept rezultat unii au privit biserica sa ca pe un cult legat de sex.

LaVey nu s-a referit la diavol în sensul creștin, ci mai degrabă a văzut satanismul ca un mijloc de a exploata energia supranaturală care circula în universul înconjurător. Mișcarea a atras adepți din rândurile starletelor în devenire și a unor muzicieni mai puțin talentați.

Astfel considerăm că prin intermediul muzicii s-au modificat conștiințe, s-au pierdut o gramadă de suflete, familii distruse sau chiar generații. Muzica are un fel de vrajă care te cucerește și te „ține aproape”, te domină. Am putea chiar spune că astăzi muzică bună mai rar întânești deoarece viața compozitorilor din păcate este departe de un duh al lui Dumnezeu care să înalțe sufletele spre cugetări frumoase, curate și nobile.