de Simeon Kraiopoulos | Vizionări: 2904
Avem nevoie de foarte mult timp să ne dăm seama ce este aceea „smerenia”. Avem nevoie să înțelegem ceea ce se petrece cu noi și în noi, iar aceasta se dobândește destul de greu într-un suflet pervertit, format și mulat pe șablonul veacului ecestuia. Părintele Simeon Kraiopoulos ne propune câteva exemple și experiențe psihologice pentru a depista și recunoaște un anume tip de trăire „defectă” din punct de vedere duhovnicesc:
Revin la exemplul butoiului cu apă murdară. Când apăsăm pluta în butoi apa se varsă și golește butoiul.
Așa se întâmplă și cu sufletul. Totul este să se smerească, să se golească sufletul de tot ce are murdar în el. Pentru că dacă în suflet nu se află smerenia, în el se află mândria, slavă deșartă, egoismul, egolatria. Toate acestea îl chinuiesc pe om. Dacă nu găsește smerenia, dacă nu iubește smerenia, nu va afla odihna.
Așadar, pentru ca sufletul să se golească de conținutul murdar, trebuie să ne încredințăm lui Dumnezeu. Adică, avem conștientul și-l dăruim lui Dumnezeu. Avem însă și cele 9/10 pe care nu le vedem, dar dăruind sinele nostru lui Dumnezeu înaintăm în adâncurile sufletului. Pornim de la conștient, înaintăm în subconștient și ajungem în inconștient. Astfel, ajutăm sufletul întreg să devină conștient.
Oricât ai face pe smeritul în exterior, oricât ai face pe smeritul cinstit și conștient, ce să faci dacă în subconștientul tău există egoism, fie manifestat ca un sentiment de superioritate, fie ca un sentiment de inferioritate? Ce să faci sărmane și nefericite om? Crezi că te-ai smerit că ai ieșit dinlăuntrul tău, din inconștient care este potrivnicul smereniei.
ARH. Simeon Kraiopolous - SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA – Editura Bizantină 2009