Condamnarea papismului!
Scurta referire la învățăturile latine străine duce nesilit la concluzia că Papismul nu este numai o simplă erezie a Creștinismului – de vreme ce erezie este considerată și cea mai mică abatere de la adevărul bisericii -, ci este panerezie și contestare a Creștinismului însuși. Și aceasta pentru că, așa cum explică Sfântul Iustin Popovici, diferitele erezii au deformat numai câteva din însușirile lui Hristos, în timp ce Papismul L-a îndepărtat în întregime pe Hristos, iar în locul Lui au pus un om inafilibil.
,,În cazul născocirilor ,,Bisericii” Apusene nu avem numai simplu o ,,erezie” nouă a Creștinismului, ci o schimbare fundamentală a însuși miezului adevărului bisericesc.
Nici o altă erezie anterioară nu a schimbat atât de radical modul vieții creștine, nu a creat o cultură cu termenii inversați ai Evangheliei creștine”.
Conștiința bisericească despre starea de erezie în care se află Papismul a fost exprimată în repetate rânduri în nenumărate hotărâri sinodale. Astfel, Sinoadele Ecumenice al III-lea și al IV-lea (431 și 451) i-au condamnat ca eretici pe toți cei care schimbă Credința exprimată în Sfântul Simbol. Sinodul din Constantinopol (879-880), considerat al VIII-lea ecumenic, condamnă erezia Filioque.
Sinodul din Constantinopol (1351), considerat al IX-lea Ecumenic, condamnă erezia despre harul creat. În vremurile mai noi, sinoadele antipapale care s-au întrunit în Constantinopol (1722, 1727, 1755, 1838, 1848, 1895), au scris o pagină luminoasă a istoriei noastre bisericești. În acestea, patriarhii Răsăritului și ceilalți arherei ortodocși cu un înalt simțământ de responsabilitatea pastorală și cu glas limpede au înfierat papismul pentru contrafacerea credinței creștine.
Cu privire la acest subiect există un consens unanim în lucrările Sfinților Părinți, (Consensus Patrum). Toți Părinții, fără nici o excepție, de la Sfântul Fotie cel Mare și Sfântul Grigorie Palama până la Cosma Etolianul, Sfântul Nicodim Aghioritul și Sfântul Nectarie al Pentapolei condamnă pe papistași ca fiind eretici. Menționăm numai cuvântul Sfântului Marcu Eugenicul: ,,Ne-am scârbit de ei ca de niște eretici și de aceea ne-am despărțit de ei...sunt eretici și i-am retezat (de la noi) ca fiind eretici”.
Este de la sine înțeles că Papismul, ca panerezie, se află în afara Bisericii lui Hristos, de aceea și numele papistașilor nu este îngăduit să fie pomenite la Dumnezeieștile noastre Liturghii. ,,Toți cei care aparțin Bisericii lui Hristos”, spune Sfântul Grigorie Palama referitor la acestea, ,,au credința cea adevărat, însă cei care nu au credința adevărată nici Biseicii lui Hristos nu aparțin”.
Bineînțeles că Papismul nu constituie nici o altă biserică, pentru că, așa cum limpede mărturisim în Simbolul Credinței, Biserica lui Hristos este Una și unica, precum Unul și unic este Hristos: ,,Un Domn, o credință, un botez”.
În afara Bisericii nu există preoți și nu se săvârșesc Taine valide sfințitoare. Așa cum spune Sfântul Simeon al Tesalonicului, ,,nu există nicăieri la ei (papistași) Duhul Sfânt, pentru aceasta și tainele lor sunt lipsite de har”. Sfântul Vasile cel Mare spune cu multă limpezime în primul său Canon, validat de Sinodul Quinisext (692): ,,Toți cei care s-au despărțit de Biserică au pierdut Harul Sfântului Duh pe care îl aveau. Pentru că, prin întreruperea succesiunii apostolice (din pricina despărțirii), a încetat transmiterea Harului...Așadar aceștia, de vreme ce s-au despărțit, (din clerici) au devenit laici și nici nu putere nu mai aveau să boteze și să hirotonească, nici nu mai puteau transminte altora Harul Sfântului Duh de care se lipsiseră”.
De aceea și astăzi, toți ,,preoții” papistași care vin la Ortodoxie și doresc să slujească la Sfântul Jertfelnic sunt hirotoniți.

Despre cum s-a făcut papa pe sine împărat și Dumnezeu
Sfânta Mânăstire Paraklitu Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos - 2010