Ce ar face omul dacă și-ar putea controla durerea și suferinta? Ce s-ar întâmpla dacă toate acestea nu ne-ar mai trezi din somnul pierzării? Cum să înțelegem că suferința este clopotul de alarmă care dangăne în sufletul nostru și ne aduce aminte de faptul că suntem muritori? Suferința este o taina mare!

Există mame, de exemplu, care cu bucurie ar primi suferința în locul copilului lor, ar suporta mai ușor durerea proprie, decât pe a copilului. Durerea sufletească poate apărea din multe pricini și poate fi mare. Așadar, când vine durerea, nu ne întreabă deloc, nu cere voie nimănui ca să-și facă simțită prezența și niciodată nu ne va întreba: ,,Vrei să te doară puțin mai sus, dorești să te doară puțin mai adânc? Vrei să simți mai puțin durerea?” Nu ne va spune niciodată nimic. Durerea vine și produce suferință fără să ia seama la noi. Când îți faci însă rugăciunea sau împlinești orice altă virtute, o faci cât vrei și până unde vrei. După aceea poți să spui: ,,De-aici încolo nu mai pot!” Dacă ți-ar fi stat în putere ai fi zis și sufereinței: ,,Ajunge atât! Nu pot să sufăr mai mult!” Însă nu este la îndemâna ta acest lucru, nici nu te întreabă durerea dacă mai poți s-o înduri. Ea continuă să existe și astăzi, și mâine... Dacă ai fi hotărât tu, ai fi răbdat o zi, două și după aceea ai fi grăit: ,,Acum nu mai pot, să înceteze durerea!” Dar ea poate să dureze nu doar două zile, ci două luni, poate doi ani sau mai mult.
Taina Suferinței – Arh. Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină 2007

Aceasta este taina, căci durerea persistă atâta timp cât slujește omului spre îndreptare, spre schimbarea nădejdii de la cele vremelnice și materiale către Dumnezeu Doctorul cel mare!
Ajută-ne Doamne să înțelegem de ce suferim?