Dragostea este distrusa de faradelegi!-sf.Teofan Zavoratul
marți, 5 aprilie 2011
de Cristian Stavriu | Vizionări: 4203
de Cristian Stavriu | Vizionări: 4203
„Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci”. Dragostea e nimicită de fărădelegi ; cu cât mai sunt multe păcate, cu atât este mai puţină dragoste. Acolo unde sunt doar păcate, nu căuta dragoste. Înseamnă că cel care doreşte răspândirea dragostei şi dezrădăcinarea neiubirii trebuie să se îngrijească de împuţinarea păcatelor şi îngrădirea iubirii de păcat. Iată adevăratul principiu al umanismului ! Acceptându-l, trebuie acceptate toate mijloacele prin care poate fi stârpit păcatul. Păcatele din afară sunt rodul păcătoşeniei lăuntrice, iar păcătoşenia lăuntrică îşi are rădăcina în egoism şi în mlădiţele acestuia. Prin urmare, umaniştii ar trebui să-şi ia ca lege rânduielile prin care se dezrădăcinează egoismul; iar egoismul este înăbuşit cel mai bine prin tăierea poftelor. Nu da frâu liber poftelor şi vei birui egoismul degrabă. Dimpotrivă, orice mijloace ai întrebuinţa împotriva egoismului, nu vei avea nici-o reuşită dacă dai frâu liber poftelor. De fapt, sporirea egoismului şi secarea dragostei caută înmulţirea răului. Şi totuşi, acesta este duhul vremii noastre – iar răul creşte.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși)
Lasă un răspuns
Răspunsuri
marți, 12 aprilie 2011 21:17:29
Doamne ajuta! Dan
Eu din tot ceea ce am citit si dint toate discutiile pe care le-am avut cu duhovnici incercati am inteles ca mantuirea la vremea din urma se va putea face mai lesne in comunitati. In comunitati oamenii se pot sprijini intre ei.
Eu insumi traiesc intr-o comunitate de crestini si stiu foarte bine care sunt benefiiciile, care sunt problemele, care sunt provocarile. Aceasta este de fapt existenta unor parohii. Din pacate astazi parohiile nu mai functioneaza ca niste comunitati sudate, bazate pe dragoste, pe ajutor reciproc si pe o grija deosebita a unuia fata de celalalt.
Pe de alta parte intr-o comunitate daca nu exista un preot cu „mana forte” , aceasta comunitate se va risipi sau va ajunge la erezii, schisme sau alte degenerari. Parohienii in frunte cu preotul sunt reaspunzatori de ceea ce se petrece in comunitatea lor, iar impartasirea trebuie facut si in functie de raportarea fiecaruia la comunitate.
Cum ma pot impartasi eu daca alaturi de mine un vecin nu are ce manca si eu nu-l ajut cumva, samd.
Dar repet - e nevoie de un duhovnic iscusit, rugator, traitor, .....
Ceea ce am spus mai sus sunt idealuri insa realitatea ne descopera altceva astzazi in aceste vremuri cand dragostea este distrusa de faradelegi dupa spusele Sfantului Teofan zavoratul.
Astazi oamenii nu mai gandesc unitar, nu inteleg lucrurile foarte corect si de aceea se raporteaza foarte gresit la ei insisi, la Dumnezeu si la aproapele.
Este cumplit de greu sa lucrezi cu oamenii! E adevarat ca este foarte greu de lucrat cu noi insine mai mult decat cu oamenii dar acesta este un alt subiect.
Intr-o comunitate cu siguranta sunt oameni din toate categoriile, de toate varstele, cu intelegeri diferite, cu patimi diferite si de aceea apar probleme. Fiecare actioneaza in viata pe baza unor intelegeri dar si pe baza unor ambitii, orgolii, scopuri, etc. Oamenii sunt foarte diferiti.
In vechile comunitati crestine situatia era cu totul diferita deoarece viata lor era o continuua provocare, traiau in vecinatatea mortii, orice gest al lor era o provocare fata de societatea in care traiau. Botezul era o provocare teribila. Astazi botezul ca taina decurge sub aspectul unui simplu ritual (in mare lor majoritate). Nu exista o cateheza facuta parintilor, bunicilor, nasilor cat si a participantilor la botez. Iti dai seama de acest lucru doar privind cum se comporta la botez, cum se misca, etc. E f mult de discutat aici. Biserica din pacate a devenit in contextul actual doar un prestator de servicii, nu mai exista o responsabilitate a lucrurilor facute. Oamenii nici nu stiu catre ce se indreapta, ce se petrece in cadrul unei taine - oricare ar fi ea.
Ce frumos ar fi sa traim in parohii ca in vechile comunitati crestine, numai ca astazi nimeni nu ne mai prigoneste ca atunci. Avand moartea in fata - bunurile materiale erau de obste ptr ca nu reprezentau nici-un interes. Astazi tinem pana si la scaunul din biserrica, la pernuta moale pe care ne asezam genuchii (avem si numele scris pe ele).
In contextul acesta noi vrem sa construim comunitati iar aceasta este chiar o provocare majora. Se intalnesc prea multe mandrii la un loc si deloc smerenie si de aceea e cumplit de greu sa supravietuim impreuna in duhul ortodox real.
Maica Domnului sa ne ajute sa facem ceea ce este bine!
Multumesc ptr comentariu si te mai astept !
Cristian Stavriu
Eu din tot ceea ce am citit si dint toate discutiile pe care le-am avut cu duhovnici incercati am inteles ca mantuirea la vremea din urma se va putea face mai lesne in comunitati. In comunitati oamenii se pot sprijini intre ei.
Eu insumi traiesc intr-o comunitate de crestini si stiu foarte bine care sunt benefiiciile, care sunt problemele, care sunt provocarile. Aceasta este de fapt existenta unor parohii. Din pacate astazi parohiile nu mai functioneaza ca niste comunitati sudate, bazate pe dragoste, pe ajutor reciproc si pe o grija deosebita a unuia fata de celalalt.
Pe de alta parte intr-o comunitate daca nu exista un preot cu „mana forte” , aceasta comunitate se va risipi sau va ajunge la erezii, schisme sau alte degenerari. Parohienii in frunte cu preotul sunt reaspunzatori de ceea ce se petrece in comunitatea lor, iar impartasirea trebuie facut si in functie de raportarea fiecaruia la comunitate.
Cum ma pot impartasi eu daca alaturi de mine un vecin nu are ce manca si eu nu-l ajut cumva, samd.
Dar repet - e nevoie de un duhovnic iscusit, rugator, traitor, .....
Ceea ce am spus mai sus sunt idealuri insa realitatea ne descopera altceva astzazi in aceste vremuri cand dragostea este distrusa de faradelegi dupa spusele Sfantului Teofan zavoratul.
Astazi oamenii nu mai gandesc unitar, nu inteleg lucrurile foarte corect si de aceea se raporteaza foarte gresit la ei insisi, la Dumnezeu si la aproapele.
Este cumplit de greu sa lucrezi cu oamenii! E adevarat ca este foarte greu de lucrat cu noi insine mai mult decat cu oamenii dar acesta este un alt subiect.
Intr-o comunitate cu siguranta sunt oameni din toate categoriile, de toate varstele, cu intelegeri diferite, cu patimi diferite si de aceea apar probleme. Fiecare actioneaza in viata pe baza unor intelegeri dar si pe baza unor ambitii, orgolii, scopuri, etc. Oamenii sunt foarte diferiti.
In vechile comunitati crestine situatia era cu totul diferita deoarece viata lor era o continuua provocare, traiau in vecinatatea mortii, orice gest al lor era o provocare fata de societatea in care traiau. Botezul era o provocare teribila. Astazi botezul ca taina decurge sub aspectul unui simplu ritual (in mare lor majoritate). Nu exista o cateheza facuta parintilor, bunicilor, nasilor cat si a participantilor la botez. Iti dai seama de acest lucru doar privind cum se comporta la botez, cum se misca, etc. E f mult de discutat aici. Biserica din pacate a devenit in contextul actual doar un prestator de servicii, nu mai exista o responsabilitate a lucrurilor facute. Oamenii nici nu stiu catre ce se indreapta, ce se petrece in cadrul unei taine - oricare ar fi ea.
Ce frumos ar fi sa traim in parohii ca in vechile comunitati crestine, numai ca astazi nimeni nu ne mai prigoneste ca atunci. Avand moartea in fata - bunurile materiale erau de obste ptr ca nu reprezentau nici-un interes. Astazi tinem pana si la scaunul din biserrica, la pernuta moale pe care ne asezam genuchii (avem si numele scris pe ele).
In contextul acesta noi vrem sa construim comunitati iar aceasta este chiar o provocare majora. Se intalnesc prea multe mandrii la un loc si deloc smerenie si de aceea e cumplit de greu sa supravietuim impreuna in duhul ortodox real.
Maica Domnului sa ne ajute sa facem ceea ce este bine!
Multumesc ptr comentariu si te mai astept !
Cristian Stavriu
marți, 12 aprilie 2011 21:14:48
Chintesenta vietii crestinului ortodox este de a cunoaste, de a trai si de a marturisi adevarurile credintei noastre. Acestea vor ramane pururea atributele esentiale prin care omul se va ridica de la stadiul vegetativ, de spectator si consumator al dulcegariilor si tentatiilor prezente in mediul sau inconjurator, la un stadiu net superior, la acela de implinitor al Cuvantului Lui Dumnezeu in acesta scurta viata!
Aceasta presupune din start consumarea unui moment obligatoriu: trecerea printr-o rascruce a vietii, de schimbare radicala a directiei prin adoptarea unui nou mod de viata, de data aceasta mult mai adanc, profund.
Se deschide astfel orizontul unui nou, dar frumos front de lupta virtuos, presarat cu multe stari de prabusire, cu tendinte de revenire la vechile preocupari, dar care, intr-un final, ii vor conferi crestinului victoria mult dorita. Vor fi multe si incercate confruntari si autoverificari cu modelul evanghelic, o continua inclestare si raportare a fiecarui nou pas la chipul si prezenta lui Dumnezeu in viata individului in urcusul sau catre invierea din starea de pacat.
Institutia catre care romanul si-a indreptat si isi indreapta si acum instinctiv toata nadejdea existentei sale vremelnice, a fost si va ramane Biserica.
Frati romani crestin ortodoxi !
Investiti cu nadejde si dupa toata puterea sufletului in Biserica, fiindca numai Sfintele Taine ale acesteia au fost si vor fi singurele cu adevarat folositoare si mantuitoare sufletului, deoarece aceasta este singura Banca a sufletelor de esenta divina, conceputa intocmai ca omul sa nu mai rataceasca haotic prin valurile lumii si din al carui patrimoniu si tezaur fac parte toti dreptii, toti mucenicii si marturisitorii crestini, care s-au nevoit si au marturisit adevarul cu pret de sange. Aceasta Banca stim ca este administrata de insusi Domnul nostru Iisus Hristos si unde, fiecare investitor credincios, implinitor al poruncilor, va primi drept garantie acea calauza necesara care il va conduce, in final, catre taramul vietii vesnice.
Voi incerca sa argumentez motivele pentru care consider ca acest model de depunere al capitalului sufletesc in grup ar fi superior variantei individuale:
Pentru a obtine dintru inceput un randament spornic este recomandat ca investitorii sa depuna capitalul sufletesc dupa formula: ”Unde sunt adunati doi sau trei in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.“ (Matei 18, 20)
Intai de toate, urmand aceasta formula se poate beneficia de acea garantie divina esentiala in alcatuirea si inchegarea in duh a acestei noi unitati de traire, consolidare si lupta.
Este de dorit ca inscrierea sa presupuna de la inceput formarea unor celule, alcatuite numai din membri credinciosi, incepand de la trei pana la maxim treisprezece membri, care cad de acord sa-si impartaseasca bucuria acestui ideal crestin, folosind o forma de organizare dupa ratiunea componentei membrelor unui organism uman, model ce are in alcatuirea sa toate cele necesare unei desavarsite armonii, unde fiecare organ isi ocupa locul sau, nu pe al altuia, fiind responsabil de functia pentru care a si fost inzestrat astfel de catre Dumnezeu. De aceea, in aceasta formula, omul trebuie sa-si incordeze puterile sufletesti, sa le puna la treaba, cautand si gasind acele suflete pereche, ca rod al afectului, punandu-se astfel impreuna intr-o mult dorita armonie.
Moneda de schimb fiind afectul, se va crea astfel camp liber de desfasurare entuziasmului, ca principal atribut al inaltelor escaladari spirituale, dar si ca element de legatura interpersonal.
Avantajul pe care il prezinta acest mod de organizare structurat pe celule active, lucratoare, devenite functionale in angrenajul interior al organismului nou creat, este, in primul rand, acela ca, individul nu mai lupta de unul singur cu toate relele, patimile si capcanele vietii cu tristetile, cu depresiile; stari de fapt atat de prezente astazi in societate, fiind o grea povara pentru fiecare dintre noi.
Astfel, creandu-se o facilitate de acces permanent la puterile sufletesti al fratilor sai, revalorificand acest entuziasm ca scop al infratirii, radacinile acestei frumoase flori a camaraderiei crestine definesc astfel aparitia si conturul unei noi forte, ce devine pe parcurs din ce in ce mai constienta de valoarea si de puterea sa si unde taria legaturilor este data de insasi prezenta Duhului lui Dumnezeu in aceasta configuratie.
Este absolut normal si aproape sigur ca unul sau altul dintre membrii sa mai cada sau sa mai alunece, insa acesta va fi imediat ajutat de catre aproapele sau de indata ce acesta o va cere. Prin folosirea puterii afectului in ajutorul aproapelui Dumnezeu a lasat omului posibilitatea rezolvarii oricaror fel de greutati ce ar putea interveni intr-o relatie, dupa minunatul exemplu al mamei fata de copiii sa.
Prin acordul stabilit initial de catre grup,ca mod de functionare, acestia isi vor comunica permanent, cu ocazia fiecarei intruniri a membrilor, starile sufletesti si problemele cu care s-au confruntat pe parcursul saptamanii pana la momentul bilantului saptamanal. Astfel, toti membrii ajung sa parcurga si sa beneficieze de un frumos proces de curatire atent acordata reciproc, tot asa cum o mana spala pe alta si amandoua fata, si in care elementul folosit ca moneda de schimb spuneam ca este afectul.
Cum izvoarele atator bucurii sufletesti ajung prin a le fi destupate canalele de irigare, sigur ca nu vor mai incapea in vechiile lor limite si forme, ci se vor dezvolta si vor dobandi astfel noi si marete anverguri sufletesti cu care se pot escalada lesne orice fel de probleme sau piedici pe care le- ar avea de intampinat. Ce ar putea sa isi doreasca mai mult de la aceasta viata un suflet oropsit si necajit, decat trairea unei astfel de camaraderii,ce este astfel patrunsa de esenta unei cu totul altei densitati sufletesti, aplicata in practica vietii prin respectarea stricta a tuturor perceptelor evanghelice si a caror urma va ramane astfel pururea eterna?
Astfel, raman incerdintat de faptul ca investirea capitalului sufletesc merita si se justifica cel mai pertinent folosind formula de grup, ca fiind cea mai dinamica, ce permite astfel atingerea celor doua obiective majore fata de care omul este dator sa le lucreze in aceasta viata: Dragostea fata de Dumnezeu, prin Biserica, si dragostea fata de aproapele, prin grup.
Cu multa dragoste, doresc sa va urez spor in recrutarea celor mai bune si mai nobile caractere de romani !
Dan Radovici
Aceasta presupune din start consumarea unui moment obligatoriu: trecerea printr-o rascruce a vietii, de schimbare radicala a directiei prin adoptarea unui nou mod de viata, de data aceasta mult mai adanc, profund.
Se deschide astfel orizontul unui nou, dar frumos front de lupta virtuos, presarat cu multe stari de prabusire, cu tendinte de revenire la vechile preocupari, dar care, intr-un final, ii vor conferi crestinului victoria mult dorita. Vor fi multe si incercate confruntari si autoverificari cu modelul evanghelic, o continua inclestare si raportare a fiecarui nou pas la chipul si prezenta lui Dumnezeu in viata individului in urcusul sau catre invierea din starea de pacat.
Institutia catre care romanul si-a indreptat si isi indreapta si acum instinctiv toata nadejdea existentei sale vremelnice, a fost si va ramane Biserica.
Frati romani crestin ortodoxi !
Investiti cu nadejde si dupa toata puterea sufletului in Biserica, fiindca numai Sfintele Taine ale acesteia au fost si vor fi singurele cu adevarat folositoare si mantuitoare sufletului, deoarece aceasta este singura Banca a sufletelor de esenta divina, conceputa intocmai ca omul sa nu mai rataceasca haotic prin valurile lumii si din al carui patrimoniu si tezaur fac parte toti dreptii, toti mucenicii si marturisitorii crestini, care s-au nevoit si au marturisit adevarul cu pret de sange. Aceasta Banca stim ca este administrata de insusi Domnul nostru Iisus Hristos si unde, fiecare investitor credincios, implinitor al poruncilor, va primi drept garantie acea calauza necesara care il va conduce, in final, catre taramul vietii vesnice.
Voi incerca sa argumentez motivele pentru care consider ca acest model de depunere al capitalului sufletesc in grup ar fi superior variantei individuale:
Pentru a obtine dintru inceput un randament spornic este recomandat ca investitorii sa depuna capitalul sufletesc dupa formula: ”Unde sunt adunati doi sau trei in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.“ (Matei 18, 20)
Intai de toate, urmand aceasta formula se poate beneficia de acea garantie divina esentiala in alcatuirea si inchegarea in duh a acestei noi unitati de traire, consolidare si lupta.
Este de dorit ca inscrierea sa presupuna de la inceput formarea unor celule, alcatuite numai din membri credinciosi, incepand de la trei pana la maxim treisprezece membri, care cad de acord sa-si impartaseasca bucuria acestui ideal crestin, folosind o forma de organizare dupa ratiunea componentei membrelor unui organism uman, model ce are in alcatuirea sa toate cele necesare unei desavarsite armonii, unde fiecare organ isi ocupa locul sau, nu pe al altuia, fiind responsabil de functia pentru care a si fost inzestrat astfel de catre Dumnezeu. De aceea, in aceasta formula, omul trebuie sa-si incordeze puterile sufletesti, sa le puna la treaba, cautand si gasind acele suflete pereche, ca rod al afectului, punandu-se astfel impreuna intr-o mult dorita armonie.
Moneda de schimb fiind afectul, se va crea astfel camp liber de desfasurare entuziasmului, ca principal atribut al inaltelor escaladari spirituale, dar si ca element de legatura interpersonal.
Avantajul pe care il prezinta acest mod de organizare structurat pe celule active, lucratoare, devenite functionale in angrenajul interior al organismului nou creat, este, in primul rand, acela ca, individul nu mai lupta de unul singur cu toate relele, patimile si capcanele vietii cu tristetile, cu depresiile; stari de fapt atat de prezente astazi in societate, fiind o grea povara pentru fiecare dintre noi.
Astfel, creandu-se o facilitate de acces permanent la puterile sufletesti al fratilor sai, revalorificand acest entuziasm ca scop al infratirii, radacinile acestei frumoase flori a camaraderiei crestine definesc astfel aparitia si conturul unei noi forte, ce devine pe parcurs din ce in ce mai constienta de valoarea si de puterea sa si unde taria legaturilor este data de insasi prezenta Duhului lui Dumnezeu in aceasta configuratie.
Este absolut normal si aproape sigur ca unul sau altul dintre membrii sa mai cada sau sa mai alunece, insa acesta va fi imediat ajutat de catre aproapele sau de indata ce acesta o va cere. Prin folosirea puterii afectului in ajutorul aproapelui Dumnezeu a lasat omului posibilitatea rezolvarii oricaror fel de greutati ce ar putea interveni intr-o relatie, dupa minunatul exemplu al mamei fata de copiii sa.
Prin acordul stabilit initial de catre grup,ca mod de functionare, acestia isi vor comunica permanent, cu ocazia fiecarei intruniri a membrilor, starile sufletesti si problemele cu care s-au confruntat pe parcursul saptamanii pana la momentul bilantului saptamanal. Astfel, toti membrii ajung sa parcurga si sa beneficieze de un frumos proces de curatire atent acordata reciproc, tot asa cum o mana spala pe alta si amandoua fata, si in care elementul folosit ca moneda de schimb spuneam ca este afectul.
Cum izvoarele atator bucurii sufletesti ajung prin a le fi destupate canalele de irigare, sigur ca nu vor mai incapea in vechiile lor limite si forme, ci se vor dezvolta si vor dobandi astfel noi si marete anverguri sufletesti cu care se pot escalada lesne orice fel de probleme sau piedici pe care le- ar avea de intampinat. Ce ar putea sa isi doreasca mai mult de la aceasta viata un suflet oropsit si necajit, decat trairea unei astfel de camaraderii,ce este astfel patrunsa de esenta unei cu totul altei densitati sufletesti, aplicata in practica vietii prin respectarea stricta a tuturor perceptelor evanghelice si a caror urma va ramane astfel pururea eterna?
Astfel, raman incerdintat de faptul ca investirea capitalului sufletesc merita si se justifica cel mai pertinent folosind formula de grup, ca fiind cea mai dinamica, ce permite astfel atingerea celor doua obiective majore fata de care omul este dator sa le lucreze in aceasta viata: Dragostea fata de Dumnezeu, prin Biserica, si dragostea fata de aproapele, prin grup.
Cu multa dragoste, doresc sa va urez spor in recrutarea celor mai bune si mai nobile caractere de romani !
Dan Radovici
luni, 11 aprilie 2011 14:19:31
Doamne ajuta! Dan
Eu din tot ceea ce am citit si dint toate discutiile pe care le-am avut cu duhovnici incercati am inteles ca mantuirea la vremea din urma se va putea face mai lesne in comunitati. In comunitati oamenii se pot sprijini intre ei.
Eu insumi traiesc intr-o comunitate de crestini si stiu foarte bine care sunt benefiiciile, care sunt problemele, care sunt provocarile. Aceasta este de fapt existenta unor parohii. Din pacate astazi parohiile nu mai functioneaza ca niste comunitati sudate, bazate pe dragoste, pe ajutor reciproc si pe o grija deosebita a unuia fata de celalalt.
Pe de alta parte intr-o comunitate daca nu exista un preot cu „mana forte” , aceasta comunitate se va risipi sau va ajunge la erezii, schisme sau alte degenerari. Parohienii in frunte cu preotul sunt reaspunzatori de ceea ce se petrece in comunitatea lor, iar impartasirea trebuie facut si in functie de raportarea fiecaruia la comunitate.
Cum ma pot impartasi eu daca alaturi de mine un vecin nu are ce manca si eu nu-l ajut cumva, samd.
Dar repet - e nevoie de un duhovnic iscusit, rugator, traitor, .....
Ceea ce am spus mai sus sunt idealuri insa realitatea ne descopera altceva astzazi in aceste vremuri cand dragostea este distrusa de faradelegi dupa spusele Sfantului Teofan zavoratul.
Astazi oamenii nu mai gandesc unitar, nu inteleg lucrurile foarte corect si de aceea se raporteaza foarte gresit la ei insisi, la Dumnezeu si la aproapele.
Este cumplit de greu sa lucrezi cu oamenii! E adevarat ca este foarte greu de lucrat cu noi insine mai mult decat cu oamenii dar acesta este un alt subiect.
Intr-o comunitate cu siguranta sunt oameni din toate categoriile, de toate varstele, cu intelegeri diferite, cu patimi diferite si de aceea apar probleme. Fiecare actioneaza in viata pe baza unor intelegeri dar si pe baza unor ambitii, orgolii, scopuri, etc. Oamenii sunt foarte diferiti.
In vechile comunitati crestine situatia era cu totul diferita deoarece viata lor era o continuua provocare, traiau in vecinatatea mortii, orice gest al lor era o provocare fata de societatea in care traiau. Botezul era o provocare teribila. Astazi botezul ca taina decurge sub aspectul unui simplu ritual (in mare lor majoritate). Nu exista o cateheza facuta parintilor, bunicilor, nasilor cat si a participantilor la botez. Iti dai seama de acest lucru doar privind cum se comporta la botez, cum se misca, etc. E f mult de discutat aici. Biserica din pacate a devenit in contextul actual doar un prestator de servicii, nu mai exista o responsabilitate a lucrurilor facute. Oamenii nici nu stiu catre ce se indreapta, ce se petrece in cadrul unei taine - oricare ar fi ea.
Ce frumos ar fi sa traim in parohii ca in vechile comunitati crestine, numai ca astazi nimeni nu ne mai prigoneste ca atunci. Avand moartea in fata - bunurile materiale erau de obste ptr ca nu reprezentau nici-un interes. Astazi tinem pana si la scaunul din biserrica, la pernuta moale pe care ne asezam genuchii (avem si numele scris pe ele).
In contextul acesta noi vrem sa construim comunitati iar aceasta este chiar o provocare majora. Se intalnesc prea multe mandrii la un loc si deloc smerenie si de aceea e cumplit de greu sa supravietuim impreuna in duhul ortodox real.
Maica Domnului sa ne ajute sa facem ceea ce este bine!
Multumesc ptr comentariu si te mai astept !
Cristian Stavriu
Eu din tot ceea ce am citit si dint toate discutiile pe care le-am avut cu duhovnici incercati am inteles ca mantuirea la vremea din urma se va putea face mai lesne in comunitati. In comunitati oamenii se pot sprijini intre ei.
Eu insumi traiesc intr-o comunitate de crestini si stiu foarte bine care sunt benefiiciile, care sunt problemele, care sunt provocarile. Aceasta este de fapt existenta unor parohii. Din pacate astazi parohiile nu mai functioneaza ca niste comunitati sudate, bazate pe dragoste, pe ajutor reciproc si pe o grija deosebita a unuia fata de celalalt.
Pe de alta parte intr-o comunitate daca nu exista un preot cu „mana forte” , aceasta comunitate se va risipi sau va ajunge la erezii, schisme sau alte degenerari. Parohienii in frunte cu preotul sunt reaspunzatori de ceea ce se petrece in comunitatea lor, iar impartasirea trebuie facut si in functie de raportarea fiecaruia la comunitate.
Cum ma pot impartasi eu daca alaturi de mine un vecin nu are ce manca si eu nu-l ajut cumva, samd.
Dar repet - e nevoie de un duhovnic iscusit, rugator, traitor, .....
Ceea ce am spus mai sus sunt idealuri insa realitatea ne descopera altceva astzazi in aceste vremuri cand dragostea este distrusa de faradelegi dupa spusele Sfantului Teofan zavoratul.
Astazi oamenii nu mai gandesc unitar, nu inteleg lucrurile foarte corect si de aceea se raporteaza foarte gresit la ei insisi, la Dumnezeu si la aproapele.
Este cumplit de greu sa lucrezi cu oamenii! E adevarat ca este foarte greu de lucrat cu noi insine mai mult decat cu oamenii dar acesta este un alt subiect.
Intr-o comunitate cu siguranta sunt oameni din toate categoriile, de toate varstele, cu intelegeri diferite, cu patimi diferite si de aceea apar probleme. Fiecare actioneaza in viata pe baza unor intelegeri dar si pe baza unor ambitii, orgolii, scopuri, etc. Oamenii sunt foarte diferiti.
In vechile comunitati crestine situatia era cu totul diferita deoarece viata lor era o continuua provocare, traiau in vecinatatea mortii, orice gest al lor era o provocare fata de societatea in care traiau. Botezul era o provocare teribila. Astazi botezul ca taina decurge sub aspectul unui simplu ritual (in mare lor majoritate). Nu exista o cateheza facuta parintilor, bunicilor, nasilor cat si a participantilor la botez. Iti dai seama de acest lucru doar privind cum se comporta la botez, cum se misca, etc. E f mult de discutat aici. Biserica din pacate a devenit in contextul actual doar un prestator de servicii, nu mai exista o responsabilitate a lucrurilor facute. Oamenii nici nu stiu catre ce se indreapta, ce se petrece in cadrul unei taine - oricare ar fi ea.
Ce frumos ar fi sa traim in parohii ca in vechile comunitati crestine, numai ca astazi nimeni nu ne mai prigoneste ca atunci. Avand moartea in fata - bunurile materiale erau de obste ptr ca nu reprezentau nici-un interes. Astazi tinem pana si la scaunul din biserrica, la pernuta moale pe care ne asezam genuchii (avem si numele scris pe ele).
In contextul acesta noi vrem sa construim comunitati iar aceasta este chiar o provocare majora. Se intalnesc prea multe mandrii la un loc si deloc smerenie si de aceea e cumplit de greu sa supravietuim impreuna in duhul ortodox real.
Maica Domnului sa ne ajute sa facem ceea ce este bine!
Multumesc ptr comentariu si te mai astept !
Cristian Stavriu
joi, 7 aprilie 2011 19:31:51
Doamne ajuta!
Ai dreptate Mihai! Faptele dovedesc limpede cum gandim, cine suntem si ce facem!
Dumnezeu Preabunul ne respecta libertatea si ne lasa la voia noastra. Ceea ce vedem astazi este oglinda sufletelor noastre! Dumnezeu plange si se tanguie ptr noi vazand cum mergem din rau in mai rau.
Sa ne dea Dumneazeu puterea de anne lepada de faradelegi si sa ne caim cu tot sufletul ptr faptele noastre!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Ai dreptate Mihai! Faptele dovedesc limpede cum gandim, cine suntem si ce facem!
Dumnezeu Preabunul ne respecta libertatea si ne lasa la voia noastra. Ceea ce vedem astazi este oglinda sufletelor noastre! Dumnezeu plange si se tanguie ptr noi vazand cum mergem din rau in mai rau.
Sa ne dea Dumneazeu puterea de anne lepada de faradelegi si sa ne caim cu tot sufletul ptr faptele noastre!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
joi, 7 aprilie 2011 15:12:12
Salut Cristian,
Ceea ce complică lucrurile este că raportul omului cu Tatăl din ceruri nu se rezumă la a spune "Doamne, Doamne", ci se regăsește în fapte.
Omul este responsabil pentru lucrurile pe care vedem că se petrec în lume și mulțumesc lui Dumnezeu pentru cât de multe îndură pe această lume.
Ceea ce complică lucrurile este că raportul omului cu Tatăl din ceruri nu se rezumă la a spune "Doamne, Doamne", ci se regăsește în fapte.
Omul este responsabil pentru lucrurile pe care vedem că se petrec în lume și mulțumesc lui Dumnezeu pentru cât de multe îndură pe această lume.
joi, 7 aprilie 2011 10:36:48
Doamne ajuta!
Intreaga problema a umanitatii se leaga de raportul omului cu Creatorul sau. Dragostea este distrusa de faradelegi spune Sf Teofan Zavoratul si are foarte multa dreptate deoarece aceasta virtute este cea mai importanta. Omul care dobandeste Harul Duhului Sfant devine iubitor fata de tot ceea ce-l inconjoara, pretuieste lucrul „mainilor” Sale.
Dumnezeu a creat totul in „armionie”. Omul este acela care a afectat, a distorsionat aceasta armonie. Pe masura ce aceasta armonie va fi distrusa si noi ca oameni vom deveni din ce in ce mai rai. De aici va porni inceputul sfarsitului proorocit in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul. Omul este vinovat de tot ceea ce se petrece!
Sa ne ajute Dumnezeu sa facem fiecare ceea ce ne sta in putinta, sa ne schimbam in bine - iar aceasta schimbare va influenta mai mult sau mai putin tot ceea ce ne inconjoara sau cu care venim in atingere.
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Intreaga problema a umanitatii se leaga de raportul omului cu Creatorul sau. Dragostea este distrusa de faradelegi spune Sf Teofan Zavoratul si are foarte multa dreptate deoarece aceasta virtute este cea mai importanta. Omul care dobandeste Harul Duhului Sfant devine iubitor fata de tot ceea ce-l inconjoara, pretuieste lucrul „mainilor” Sale.
Dumnezeu a creat totul in „armionie”. Omul este acela care a afectat, a distorsionat aceasta armonie. Pe masura ce aceasta armonie va fi distrusa si noi ca oameni vom deveni din ce in ce mai rai. De aici va porni inceputul sfarsitului proorocit in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul. Omul este vinovat de tot ceea ce se petrece!
Sa ne ajute Dumnezeu sa facem fiecare ceea ce ne sta in putinta, sa ne schimbam in bine - iar aceasta schimbare va influenta mai mult sau mai putin tot ceea ce ne inconjoara sau cu care venim in atingere.
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
joi, 7 aprilie 2011 09:21:01
Eu înțeleg cam același lucru prin
- răcirea dragostei
- împietrirea inimii
dar și în expresia pe care o auzim uneori azi
- mă simt demotivat
Demotivarea vine din înmulțirea fărădelegilor.
- răcirea dragostei
- împietrirea inimii
dar și în expresia pe care o auzim uneori azi
- mă simt demotivat
Demotivarea vine din înmulțirea fărădelegilor.
marți, 22 septembrie 2009 08:49:10
cuvite sfinte omului oricum ii e f greu sa tina piept tentatiilor singura speranta de reusi e ajutorul lui Dumnezeu. Merci dar il citisem si ieri numai ca nu las mereu respunsuri pt ca nu ma simt demna de a ma da cu parerea. Doamne ajuta
