de Cristian Stavriu | Vizionări: 4024
Când ne rugăm pentru ceilalți, să spunem „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”! - Partea I -
Să ne rugăm pentru Biserică, pentru lume, pentru toți. Toată creștinătatea se află înlăuntrul rugăciunii. Dacă vă rugați numai pentru voi, asta ascunde interes. Pe când, dacă vă rugați pentru Biserică, înlăuntrul Bisericii sunteți și voi. În Biserică este Hristos unit cu Biserica, dar și cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Sfânta Treime și Biserica sunt una. Dorul vostru fierbinte trebuie să fie îndreptat spre aceasta, ca lumea să fie sfințită, ca toți să devină ai lui Hristos. Atunci intrați în Biserică, trăiți în bucuria Raiului, în Dumnezeu, pentru că întreaga plinătate a Dumnezeirii sălășuiește în Biserică.
Suntem toți un trup, având cap pe Hristos. Toți suntem Biserica. Religia noastră are această măreție, unește lumea în minte. Puterea rugăciunii e mare, foarte mare, mai ales când este făcută de către mulți frați. În rugăciune comună se unesc toți. Să-l simțim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Aceasta este viața noastră, bucuria noastră, comoara noastră. Toate sunt ușoare în Hristos.
Când avem o problemă oarecare, noi sau altcineva, să cerem și de la alții rugăciune și să-L rugăm toți pe Dumnezeu cu credință și iubire. Să fiți încredințați că lui Dumnezeu Îi sunt plăcute aceste rugăciuni și intervine, făcând minuni. Asta n-am înțeles-o noi bine. Am luat-o așa, simplu, și zicem: „Fă o rugăciune pentru mine”.
Să vă rugați mai mult pentru ceilalți decât pentru voi. O să ziceți „ Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă” și o să-i aveți totdeauna înlăuntrul vostru și pe ceilalți. Toți suntem fiii aceluiași Tată, suntem toți una; pentru aceasta, când ne rugăm pentru ceilalți putem spune Doamne Iisuse Hristoas miluiește-mă nu „ miluiește-i”. Astfel,îi facem una cu noi înșine.
Rugăciunea pentru ceilalți, atunci când este făcută lin și cu iubire adâncă, este dezinteresată și aduce un mare folos duhovnicesc.
Aduce har și celui ce se roagă, și celui pentru care se roagă.
Când aveți o iubire mare, iar această iubire vă mișcă spre rugăciune, atunci valurile iubirii voastre merg și-l influențează pe cel pentru care vă rugați; creați în jurul lui un scut de apărare și-l înrăuriți, îl călăuziți spre bine. Văzând strădania voastră, Dumnezeu vă dă har bogat și vouă, și aceluia.
Dar trebuie să murim pentru noi înșine. Ați înțeles? va urma....
„Ne vorbește părintele Porfirie” – Editura Egumenița 2008
