Cu toții știm că există un dialog la nivel înalt între reprezentanții Bisericii Ortodoxe și catolici. Frica sau temerea credincioșilor de rând dar și a clericilor este ca nu cumva în cadrul acestor dialoguri să existe vreo înțelegere care să aducă atingere adevărurilor de credință și dogmelor Bisercii. Pentru aceste adevăruri de credință fii Bisercii și-au dat viața, au suferit martiriul și prigoana. Istoria ne dovedește că au existat multe încercări (nereușite dar vătămătoare) de înșelare a ortodocșilor iar noi ca români avem experiența uniației din Ardeal care a adus atâta vătămare. Nu suntem împotriva dialogului, Biserica noastră este o Biserică ecumenică, care se împărtășește tuturor celor ce vor să o cunoască și primește ca membrii pe toți ce-i ce mărturisesc în duh si adevăr crezul ortodox și învățătura ei de credință și devin fii prin botez. Părinții athoniți ne pun în față elemente istorice cu privire la aceste evenimente pentru a avea în minte realitățile cu care ne confruntăm și capcanele ce ne stau înainte:
Dialogul actual dintre Ortodoxie și papism.
Secolul al XX-lea a fost secolul Mișcării ecumenice, adică al efortului organizat pentru reunirea tuturor creștinilor din lume. Entuziasmul unionist pe care l-a cultivat această mișcare și dorința comună tuturor oamenilor de-a trăi în prietenie, mai ales după cele două Războaie Mondiale, au condus la înfiriparea unei noi încercări de reapropiere dintre Răsărit și Apus.
Actualul Dialog s-a desfășurat în două faze. Prima fază – Dialogul Dragostei (1965 și în continuare) – s-a impus mai ales prin cultivarea bunelor relații, cu scopul consolidării unui climat de încredere reciprocă. A doua fază – Dialogul Teologic sau Dialogul în Adevăr (1980 și în continuare) – s-a împus prin dialogul desfășurat, paralel cu Dialogul Dragostei, de către Comisia Teologică Mixtă Internațională compusă din teologi, reprezentați ai ortodocșilor și al latinilor. Comisia Mixtă elaborează mai întăi texte teologice susceptibile a fi acceptate în principiu de ambele părți. În continuare, aceste texte sunt analizate critic sau sunt prelucrate în continuare de către Bisericile Ortodoxe Locale și de Vatican.
Această actuală încercare de unire nu a dus până astăzi nici un rod esențial, pentru că Dialogul Dragostei a izbutit să îmbunătățească numai superficial climatul psihologic dintre cele două părți, iar Dialogul Teologic nu a înlăturat absolut nici o deosebire.
Cercetând detaliat actualul Dialog, observăm că în el coexită cei trei factori de bază ai eșecurilor tuturor încercărilor unioniste mai vechi. Mai concret:
1. Primatul papal de stăpânire
2. Uniația
3. Secularizarea

Pe lângă acești trei factori care prescriu sfârșitul nefast al Dialogului două caracteristici noi domină în contactele bilaterale și fac foarte vădită primejdia de a se semna încă o unire mincinoasă între Orodoxie și Papism. Este vorba despre:
a) – planul unionist al Vaticanului și
b) – ALTERAREA CUGETĂRII ORTODOXE
Despre cei trei factori și despre cele două caracteristici vom vorbi în articolele ce vor urma...

Despre cum s-a făcut papa pe sine împărat și Dumnezeu
Sfânta Mânăstire Paraklitu Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos - 2010