Deznădejdea, anxietatea, răul, mânia sunt „virtuți” ale diavolului pe care le promovează cu succes omului acestui veac. Întâlnești peste tot numai extreme, fie o deznădejde fără margini cu o vedere în negru, un negativism de proporții, fie un optimism aberant fără nici-un suport real promovat în special de religiile orientale și secte. Avem mare nevoie să ne pozitivăm corect, să abordăm neliniștea cea bună, acea pocăință ziditoare care te ridică, pocăința de la ceasul rugăciunii, la ceasul lacrimilor. În comunitate creștinul trebuie să fie unul ce are la temelie cele trei virtuți evanghelice - credința, nădejdea și draostea.

Astăzi, deși există numeroase probleme și necazuri, noi înșine ne zămislim nefericirea și suferința prin propria noastră minte întunecată de păcate și de gânduri rele. Suntem stresați, plini de griji, furioși, emotivi, tulburați, neliniștiți, nesiguri, complexați, pesimiști, răutăcioși, dezbinați și nu ne bucurăm din toată inima de succesele și relizările, ci mai degrabă de insuccesele și nerealizările semenilor noștri, din cauza păcatelor și a războiului pricinuit de gîndurile cele rele.

Sunt numeroși creștini care, asemenea unui avion, au motor bun, aripi bune (se roagă, postesc, priveghează, se spovedesc, fac milostenie...), dar direcția este stricată și se prăbușesc. Iar dacă repară direcția, adică, vor face din mintea lor o fabrică de gânduri bune, având ca temelie smerita cugetare, iar gândurile rele le vor transforma în gânduri bune, atunci vor merge ușor și sigur pe calea mântuirii.

Cu alte cuvinte, rău gândești, rău vorbești și rău vei face.

Pentru că din minte, gândurile omenești și diavolești se pogoară în inimă și-l fac pe om fiară. Gândul, vorba și fapta cea rea se întorc amplificate împotriva autorului lor.
Iar dacă gândești bine, de bine vei vorbi și bine vei face. Pentru că din minte, gândurile bune omenești și îngerești se pogoară în inimă și-l fac pe creștin înger. Dacă vrei să faci rânduială în viața ta, trebuie să-ți faci mai întâi ordine în mintea ta.

Pentru ca un creștin să vadă și să priceapă lucrarea dumnezeiască, el trebuie să aibă ochiul sufletului (mintea) curat și curăție lăuntrică. Pentru că Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: ,,Luminătorul trupului este ochiul; deci, dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat; dar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat...” (Matei 6, 22-23).

Iată de ce același lucru pentru un creștin este binecuvântare, iar pentru altul, nenorocire. Pentru că fiecare îl explică potrivit cu gîndul său (bun sau rău), iar aceasta va depinde de curăția lăuntrică a fiecăruia, pentru că fiecare lucru poate fi văzut fie din latura cea bună, fie din cea rea.

Spre exemplu, în loc să învățăm din experiența celorlalți și să facem ceva bun acționăm pentru a distruge, cheltuind energie, sănătate și timp, iar apoi ne bucurăm de insuccesele și necazurile lor. Construiește cineva o casă frumoasă, iar cei care îl zavistuiesc, în loc să învețe din experiența lui și să construiască o casă mai frumoasă, îndemnați de diavol, își consumă toate puterile ca să-l distrugă.

Trebuie să amintim aici un lucru foarte important: tot ceea ce face se fără credință în Dumnezeu și fără smerenie este deșertăciune și goană după vânt.

VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ
GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX - Editura Panaghia 2005