Despre lupta cu iubirea de stăpânire - Sfântul Teofan Zăvorâtul
„Adeseori se strecoară în tonul meu o notă de insistență; nu suport să fiu contrazisă, și deseori îmi jignesc aproapele vorbind tăios.”
Mai pe șleau, ar fi trebuit să ziceți: „Vreau să fiu împărăteasă în cercul meu, ca totul să se miște după porunca mea.” Aceasta este iubirea de stăpânire, una dintre fiicele întâi-născute ale trufiei, tovarășa întărâtării și a mâniei.
Iată în care tagmă vă așează mișcările și faptele ce se strecoară câteodată în dumnevoastră!
Vedeți și singură că trebuie să vă îngrijiți a tăia în fașă, ca din mici cum se arată acum să nu se facă mari și să nu facă din dumneavoastră o persoană insuportabilă, nesuferită de oameni și dezgustătoare înaintea lui Dumnezeu - și apucați-vă de asta mai mult decât orice altceva, deoarece mișcările acestea arată că acolo, în adâncul inimii, zace ceva foarte rău și pierzător.
Ce anume trebuie să faceți pentru a reuși? Întrucât băgați de seamă aceste mișcări și vă dați seama că sunt rele, aveți deja primul lucru de care este nevoie. Cel de-al doilea va fi să nu mai faceți cum vă insuflă ele ci pe dos: cui pe cui se scoate. În locul tonului autoritar, de poruncă, să vă obișnuiți să cereți și să propuneți întotdeauna: „nu vreți să?..”, pregătindu-vă dinainte că dacă cererea și propunerea dumneavoastră nu vor fi acceptate să stăruiți cu și mai multă căldură ori să cedați cu smerenie. Cel mai bine este să faceți dumneavoastră mai mult în loc să aruncați asupra altora povara treburilor. Poruncind să alegem a fi tuturor slugă, nu stăpân, Mântuitorul a arătat care este mijlocul cel mai bun spre a ne înăbuși iubirea de stăpânire.
Cine a luat hotărârea de a fi slugă tuturor nu-și va îngădui să vorbească aspru și să se simtă jignit atunci când e contrazis. Luptând împotriva mișcărilor de felul acesta care apar le slăbim, le facem să se rărească și în cele din urmă le nimicim de tot - dar, în al treilea rând, trebuie totodată să o facem în duhul smereniei și pocăinței, rugându-ne Domnului.
Aceasta va insufla lucrării noastre o blândețe ce respiră dragoste și face atrăgătoare purtarea simplă, lipsită de pretenții. Ca urmare, toți vor fi gata să ne asculte și să ni se supună de bunăvoie în toate, luând-o înaintea dorințelor noastre și îndeplinindu-le fără să li se poruncească.
Pe această cale să vă osteniți ca să ajungeți împărăteasă în cercul dumneavoastră. Atunci veți stăpâni peste toți fără iubire de stăpânire, nu veți avea de îndurat contraziceri, fiindcă nu le veți întâlni; nu veți jigni pe nimeni nici prin bruschețea felului de a vorbi, fiindcă nu vor fi motive pentru aceasta.
Totul se va mișca la semnul dumneavoastră, fără ca măcar să băgați de seamă.
Bineînțeles, aceasta este o osteneală de o viață întreagă, dar, după cum vedeți, aveți de ce să vă osteneți! Domnul să vă dea binecuvântare!

Despre felurite probleme de credință și viață – Sfântul Teofan Zăvorâtul – Editura Sofia 2012