„Făţărnicia este omagiul pe care viciul îl aduce virtuţii” spune o vorbă înțeleaptă. Astăzi aceste doua „virtuți” sunt în top printre cei ce se cred creștini. În diferite ocazii creștinii vorbesc despre cele duhovnicești, poartă discuții profunde, teologice, toată lumea este încântată însă toți sunt sătui sau chiar îmbuibați, au de toate și nu le pasă prea mult despre semenul lor care doarme sub cerul liber sau n-are ce mânca. Greu se mai convinge astăzi cineva sa pornească cu adevărat o luptă acerbă cu dușmanul cel mai de seamă al său - iubirea de sine. Astfel omul devine un „aluat” care dospește doar  părerea de sine, trufie, mândrie, slavă deșartă, ignoranță și toate fiicele lor. Sfântul Teofan Zăvorâtul condamnă în termeni duhovnicești abaterea de la trăirea autentică, trăirea creștin ortodoxă.
„Feriți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia”. Fățărnicia se deosebește prin aceea că face totul de ochii lumii. A face fapte bune în văzul altora încă nu e fățărnicie, fiindcă cele mai multe fapte bune pe care suntem datori a le săvârși sunt  în folosul aproapelui, deci trebuie făcute printre ei și în văzul lor. Deși mai bine fac cei ce se străduiesc să făptuiască totul în taină, lucrul acesta nu este totdeauna cu putință; ca atare cei ce săvârșesc fapte bune în văzul lumii nu trebuie mustrați îndată pentru dorința de a fi văzuți. Ei pot dori fără fățărnicie să facă binele, iar faptele din afară sunt, negreșit, vădite. Fățărnicia începe din clipa în care apare hotărârea nu de a face binele, ci de a părea un om care face binele. Nici acest lucru nu este întotdeauna nelegiuit, fiindcă poate fi vorba de un gând fugar, de o clipă, ce e îndată băgat de seamă și alungat. Atunci când însă omul vrea să-și clădească faima de făcător de bine, aceasta este de-acum fățărnicie care pătrunde adânc în inimă; iar atunci când la toate acestea se va mai adăuga încă și țelul ascuns de a trage foloasele unei astfel de faime, e vorba de fățărnicie în toată puterea cuvântului. Așadar, fiecare să ia aminte la ceea ce Domnul cere de la noi atunci când poruncește: „Feriți-vă de aluatul fariseilor”.
Fă binele din dorința de a face bine, din conștiința că asta este voia lui Dumnezeu, întru slava lui Dumnezeu, iar despre ceea ce gândesc oamenii nu te îngriji - și vei scăpa de fățărnicie.

Sfântul Teofan Zăvorâtul - Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an
Editura Sophia, București 1999 Colecția Părinți Ruși (I Tes. 5, 1-8; Lc. 11, 47; 12, 1)