Iată ce spune pravila bisericeasca despre caterisirea clerului, cand se aplica, de ce se aplica si cum:

Caterisirea este ridicarea darului Sf.Duh, dat unui bărbat prin taina hirotoniei din pricina nevredniciei omenești a purtătorului acestui dar, constatat prin judecata făcută de conducerea canonică a bisericii, conform cu legile scripturistice și canonice. Prin caterisire se ridică omului, care poartă hirotonia, numai dreptul de a o exercita în sânul bisericii, însă pecetea hirotoniei rămâne asupra omului primitor ca un fapt care nu se mai poate desparți de ființa lui. Iuda a fost apostol, și ca apostol a rămas să fie judecat; și clericul, cleric rămâne, dar pentru nevrednicia întrebuințării apostolatului, i se zice și lui ca și lui Iuda: Mai bine nu s-ar fi născut (Matei 24, 24; Ioan 13, 27). În ziua judecații nu i se va zice ca a fost cleric, ci: Nu mie mi-ai slujit (Matei 7,22-23). Deci, pentru sinea primitorului, hirotonia nu se poate șterge cu toată răspunderea ei, dar lucrurile ei față de obștea bisericii, desăvârșit se anuleaza prin caterisirea canonică fiind confonn cu legea Domnului (Matei 7,15-16; 24, 11; F. Ap. 20,29). "Mai bine ar fi fost pentru ei să nu fi cunoscut calea Domnului, decât după ce au cunoscut-o, să se lepede de sfintele porunci date lor" (II Petru 2,1- 22).

- Se aplică caterisirea canonică pentru următoarele păcate:

a)învățături contra adevărurilor de credință dogmatică, contra cărora, însuși Domnul Iisus, apostolii și toți sfinții, părinți au luptat cu tărie, apărând adevărurile revelate, cu prețul vieții lor. (V. Dogmele).-

b). Tratează sub diferite forme, adevărurile de credință, sub înșelăciunea milostivirii, a îngăduinței condamnabile (Apoc. 2, 4-5; 3, 15-19) și a neglijenței misionare (Apost. 3,29,45,46,47,49,58,62, IV ec. 2; VI ec. 3, 6; I-II, 2; Apoc. 21, 8; 22,15).

c). Nu se îngijește de viață morală și duhovnicească a păstoriților, el însuși trăind în nepăsare și imoralitate provocând sminteală și pierzarea pentru mulți (Apost. 5,25; 27,42,44,58,62; I ec. 10; 17; IV ec. 22; VI ec. 3,4, 6,12,10, 13, 23,50; I-II, 16; Galat. 5, 19; I Cor. 3, 3; 6, 9-10; Efes. 3, 3-6; Iacob 3,14-15).

d).Păcate liturgice (Ap. 46, 47,49; 50,56; VI ec. 31,32, 50,55,59; VII ec. 7, 10; I-II, 10,12; Ant. 10).

e) Rigorism anticanonic exagerat pentru sine și pentru păstoriți contra legilor Domnului dat oamenilor în chip firesc prin natură și revelație (Ap. 32,52,66,68,84. I-II, 13,14; Ant. 13).

f) Neascultarea anarhică și perseverență contra adevărului (Apost. 31,55,84; IV ec. 10, VI, 7; VII ec. 10; Ant. 15,I-II 13,14,15). .

- Se numește caterisire provizorie sau vremelnică de la slujbă pe un timp limitat, din cauza unor greșeli care nu duc la căderea din har (Gal. 5, 4; VI ec. 21), și prin care clericul este supus pocăinței și îndreptării ca apoi, să revină iarăși la slujba rangului său. Aceasta se mai numește și afurisire sau excomunicare clericală, de la slujbele sfântului altar, însă el ca un creștin are dreptul de a se împărtăși ca mirean(Apost.5,12,13,25,32,36,45,48,59,64; IV ec. 20; VI ec. 36; Sard. 14; Cart. 11, 133).

-Caterisirea pronunțată de judecata bisericească eterodoxă asupra vreunui cleric ortodox, nu are nici-o valoare (III ec. 3). Clericul caterisit după legile canonice este coborât în rândul mirenilor și nu mai are putere de a mai face nici-un fel de slujbă (Cart. 27, 28; Nicolae 8). Cel ce va îndrăzni să mai slujească acum va fi supus și afurisirii ca un mirean (Ap. 28; Ant. 4). Clericul caterisit definitiv pentru păcate grele, în caz de pocăință, nu i se mai poate ridica caterisirea, dar i se poate îngădui să poarte numai haina clericală (V. Ec.3, 6, 21). Clericul necaterisit, care se roagă cu cel caterisit, se caterisește și el împreună cu cel deja caterisit ca și complice în idei și fapte (Apost. 11,45; Ant. 14). (V.Tovarasia la rău).

-"Daca vreun episcop sau preot sau diacon, fiind caterisit pe dreptate (statornicită judiciar)si pentru greșeli evidente, va indrăzni să se atingă de slujbele odinioară încredințate lui, să se caterisească definitiv și fără apel de la biserică". -Apost. 28.-

-"Despre Maxim filozof cinic, care a făcut tulburare in Constantinopol (ca simoniac uzurpator de hirotonie, de scaut și tulburător vanitos și pervers) se hotărăște, că el n-are hirotonie valabilă și nici nu poate fi episcop, iar cei hirotonisiți de el în orice treaptă a clerului vor fi, sunt și rămân fără har. Toate slujbele pe care el le-a făcut sau le-a ordonat sunt nule". -II ec. 4.-

-A retrograda pe episcop (preot sau diacon) din treapta de preot (diacon), se cheamă dezbrăcare de cele sfinte, o ierosilie (ca cel ce a fost chemat de Dumnezeu).Insă, dacă din vreo pricină dreaptă episcopul a fost îndepărtat de slujba episcopală, atunci el nu este vrednic să dețină nici locul de preot (diacon). Dar dacă vreun episcop a fost înlăturat pe nedrept de slujba sa, atunci el trebuie să-și reia demnitatea sa de episcop". -IV ec. 29).

-"Cei ce s-au făcut vinovați de încălcări canonice, și din această cauză a fost pedepsit cu caterisirea definitivă și continuă și au fost coborâți iarași în starea laicilor, dacă de bună voie au revenit la pocaință și au lepădat păcatul, pentru care au căzut din har, și s-au înstrăinat de acelea cu desăvârșire să se tundă în chipul clerului (adică să poarte uniforma cu cinste de cleric) iar de nu va alege aceasta de bună voie (să se pocăiască sincer),să poarte părul ca si laicii (adică n-au dreptul nici să poarte părul și uniforma clericală), ca unii ce prețuiesc mai mult cele lumești decât viața cea duhovniceasca", - VI ec. 21.-

-"Daca vreun episcop caterisit de sinod sau presbiter sau diacon ar îndrăzni să lucreze ceva din cele liturgice încredințate lor odinioară, atât episcopul cât și presbiterul și diaconul să nu mai aibă vreo nădejde, că la alt sinod vor putea să se mai apere și să-și recapete reintegrarea. Și cei ce sunt păcatoși în complicitate cu ei să fie lepădați din biserică, mai ales dacă ei au știut de hotărârea caterisirii dată mai înainte". -Antioh.4.-

-"Sfântul și ecumenicul sinod a hotărât ca acei clerici ori mireni ori episcopi din Italia, care petrec in Asia sau Europa sau Libia (și) au fost puși sub legatură, sau caterisire sau anatematisire de către prea sfințitul Papa Ioan, unii ca acestia să fie puși și de către Fotie prea sfințitul patriarh al Conslantinopolului sub aceeași hotărâre de pedeapsă, adică să fie ori caterisiți, ori anatematisiți ori afurisiți. Dar și acei clerici, sau laici sau cei din tagma arhierească, sau ieraticească, din care oricare parohie pe care Fotie, prea sfințitul nostru patriarh, ii va pune sub afurisire, sau caterisire sau anatematisire, să-i aibă pe ei și prea sfintitul Papă Ioan și sfânta lui Dumnezeu Biserica a romanilor supusă lui, sub aceeași sentință a pedepsei, și să nu se schimbe ceva nici din prerogativele cuvenite prea sfințitului scaun al bisericii romanilor, nici din totalitatea prerogativelor întâiului șezător al ei, nici acum, nici in viitor". – Sf.Sofia 1.

-"Canoanele (Apost. 25, 30; I ec. 2) au hotărât, fără deosebire, aceeași pedeapsă pentru clericii căzuți în păcate de moarte (c. 32.) adica să fie caterisiți, fie că sunt în ierarhia superioară a hirotoniei, fie că sunt clerici inferiori". (SF.Vasile 51. VI ec. 3,6,26).

-"Preotul care va fi caterisit pentru vinovații canonice sau se va lăsa de preoție de voia sa, fiind mustrat de conștiința sa, mai poate da binecuvântare zicând: "Binecuvantat este Dumnezeul nostru..." "Hristos adevăratul nostru Dumnezeu..." "sau ,,să cădească sau să se împărtașească în sfântul altar'?"

Răspuns: "Nu. Nimic din toate acestea nu se cuvine a lucra, nici pe altele a le face, ci va fi rânduit la un loc cu mirenii". -Sf. Nicolac 8.-

- Caterisirea definită se oficiază de episcop în chipul următor: "După ce s-a citit in public sentința dată de tribunalul spiritual, arhiereul care o executa, dezbracă pe cel condamnat, de felonul si epitrahilul, cu care era îmbrăcat zicând: Tu, care astăzi pentru ultima oara, te numești preot al Dumnezeului ceresc, de aici înainte vei fi despoiat de darul preoției, pe care l-ai avut până acum și pierzi darul preoțesc, cu care te-ai împodobit și bucurat pănă acum în societatea omenească...". Dupa aceea strigă: "Nevrednic este!" apoi îi tunde cu foarfeca barba in partea dreapta și stânga, precum și părul din cap în trei locuri zicând: "Nevrednic este!". -(Milaș, Canoanele Vol. I, part. II, p. 377.

-"Cel caterisit, dacă mai slujeste, își sporește mai mult nevrednicia. Cei ce primesc slujba celui caterisit cu bună stiință, devin osândiți ca si el, și deci, se afurisesc pe termen limitat sau nelimitat. Cei ce o primesc din neștiință sau constrângere, se canonisesc cu chibzuială. Se pare ca botezul făcut de preotul caterisit se poate recunoaște ca și cel făcut de mirean; însă taina hirotoniei făcută de arhiereu caterisit, nu poate fi recunoscută, fiindcă episcopul caterisit este arhiereu numai pentru răspunderea sufletului său, dar pentru misiunea bisericii este mirean, iar cel ce a primit o astfel de hirotonie, cu deplina cunoștință de cauză, nu numai că este hirotonisit, dar el pierde și dreptul mireanului obișnuit de a mai putea fl hirotonisit, fiind socotit ca un tâlhar de cele sfinte, fiindcă prin acest furtișag viclean, el s-a arătat și dovedit pe deplin nevrednic de afi cleric". (II ecum. 4; Apoc. 3,13-20).