Cea mai periculoasă stare care ne poate dărâma sufletește este înșelarea. Înșelarea este adesea o stare foarte fină, foarte subțire care pare greu de deslușit de omul aflat în această stare. Este mare nevoie să avem în preajma noastră oameni duhovnicești cu adevărat, îndrumător duhovnicesc care să simtă cu ușurință căderea noastră. Din păcate omul aflat în înșelare nu mai primește sfat și îndrumare considerându-se pe sine autosuficient. Acesta este primul semn că omul este în înșelare și primejdie de a-și pierde sufletul și mântuirea. Biserica Ortodoxă se folosește din plin de experiențele milioanelor de sfinți care s-au nevoit pe calea mântuirii din diverse perspective. Avem viețile sfinților nevoitori care în viața lor au făcut parte din diferite pături sociale și au abordat calea spre mântuire în conjuncturi diferite ceea ce ne ajută și pe noi să alegem, să învățăm, să luăm aminte la implinirile dar și la căderile lor și să acționăm ca atare. Sfântul Ignatie Briancianinov, cu precădere vorbește despre aceste „subtile” moduri prin care putem cădea. Dar iată ce spune Sfântul Ignatie despre cum se poate ajunge de la pietate la fățărnicie:

Activitatea sufleteasca este fireasca pentru om si constituie atributul său inalienabil.
Omul care își admiră propria sa evlavie exterioară nu va scăpa de a trece de la pietate la fățărnicie.
Fățărnicia, formalismul, este deosebit de plăcută lumii atinsă de orbire; ea este atrasă de laudă, de stima și încrederea oamenilor; el îl întoarce pe (creștin) călugăr de pe calea Crucii, ea îi asigură o situație pământească, omenească, foarte confertabilă. Cum fățarnicul este atât de avantajat și vede, pe de o parte, câștigul pe care-l obține din practicile sale, iar pe de alta, ocările și persecuțiile pe care le îndură din partea lumii atleții lui Hristos, se va strădui din ce în ce mai mult să se distingă prin fățărnicie și complezență omenească.

Când se desăvârșește în fățărnicie, sfârșește prin a deveni unul dintre acei care respectă litera legii – acea literă care ucide - și respinge duhul care dă viață. Cu toate că vorbește fără încetare despre Dumnezeu și despre virtute, fariseul este în același timp complet străin de Dumnezeu și de virtute: este gata - și este foarte pregătit pentru aceasta – să împlinească nu importă ce învoială, să recurgă la orice mijloace pentru a-și satisface amorul propriu.

Este firesc să aduni ceea ce ai semănat.

Sufletul nu poate rămâne inactiv: dacă nu-l angajezi la o lucrare care-l orientează înspre Dumnezeu, va fi orientat inevitabil într-o altă direcție de către gândurile și sentimentele ce se nasc în el, își va agrava căderea și va amplifica minciuna și răul de care a fost atins. Trebuie luate măsuri din timp pentru a nu deveni un fariseu și pentru a nu-și pierde mântuirea și fericirea veșnică din pricina unei trecătoare bucurii pe care ți-o aduc avantajele pământești și laudele oamenilor.

Inima noastră este slabă: ea foarte ușor se poate lăsa antrenată de către un viciu ascuns sub o mască seducătoare.

Cel care vrea să ia măsuri de precauție împotriva fățărniciei, să aibă grijă (....) să se obișnuiască cu o lucrare corectă a sufletului.

Din faptul că mintea naște necontenit gânduri, și inima sentimente, reiese clar cu ce fel de activitate este obligat (creștinul) călugărul să-și obișnuiască sufletul. Trebuie să-și orienteze mintea spre gânduri plăcute lui Dumnezeu, și inima spre sentimente asemănătoare. Cu alte cuvinte, trebuie ca mintea și inima să primească și să-și însușească Evanghelia.

Pentru a-l ajuta pe cel ce dorește să se inițieze în lucrarea inimii care duce la mântuire, noi îi propunem (...) sfaturi inspiriate din Sfânta Scriptură și din scrierile Părinților.

† FĂRÂMITURILE OSPĂŢULUI † — SFÂNTUL IGNATIE BRIANCIANINOV
Editura Reîntregirea Alba Iulia - 2008