Am putea spune fără să greșim că cele mai mari probleme ale omului - mai ales ale omului modern - vin din relatia cu aproapele. Relația cu aproapele desigur este deteriorată din cauza micimii de suflet a oamenilor lipsiți de Dumnezeu și mai ales de iubirea de sine, stima de sine, slava deșartă, bizuința de sine, invidia, trufia și mai ales mândria. Învățătura lui Hristos ne propune un rai pământesc și unul ceresc. Oamenii care reușesc să se ghideze după această învățătură pot pregusta încă de pe pământ frumusețea raiului, fericirea, pacea, bucuria, împlinirea. Adesea ne plângem de tot ce se petrece în jurul nostru, razboaie, înșelare, tâlhărie, crime, batjocorire, etc, etc, și toate acestea pornind numai de la faptul că oamenii și-au pierdut credința, sau o tâlcuiesc greșit și după propriile neputințe. Este simplu să ne testăm și să vedem unde ne aflăm folosindu-ne de sfaturile părintelui Vasilios Bacoianis care ne învață de ce:
Aproapele nostru este temelia vieții duhovnicești!
Ne-am obișnuit cu noțiunea de „om” și nu se mișcă prezența, existența, măreția omului. Însă, oricât de păcătos ar fi acesta, este „frământătura sfântă”, chipul lui Dumnezeu (facerea 1, 27). (oare am conștientizat aceasta?)
Și, așa cum avem evlavie față de sfintele icoane din biserici, suntem datori să avem și față de om, pentru că acesta este icoana, „chipul” lui Dumnezeu.
Patriarhul Avraam s-a închinat până la pământ în fața celor trei bărbați necunoscuți care l-au vizitat în cortul lui (v. Facerea 18, 2). „Trebuie să ne închinăm fraților care ne vizitează ca și cum ne-am închina lui Dumnezeu Însuși, așa cum a făcut și Avraam!”, le spunea părinților Ava Appolo. Și acest sfânt a ținut porunca, arătând în chip practic respectul față de făptura omenească, pentru care Hristos Și-a vărsat sângele.
Disprețuirea omului, a „chipului” lui Dumnezeu, înseamnă disprețuirea lui Dumnezeu Însuși. Va urma...

Nu te mai suport – Arhimandrit Vasilios Bacoianis – Editura Tabor – 2011

1. Nu te mai suport!

2. Acest om mi-a devenit nesuferit!