Părintele Simeon Kraiopoulos se străduiște să ne înțelepțească cu privire la necazurile vieții, la taina suferinței, la lucurile care ne apasă și nu se rezolvă. Se pare că Bunul Dumnezeu nu reușește să apargă idolul EU decât prin boală, suferință și necazuri. Cu siguranță necazurile vin ca urmare a proastei noastre viețuiri, a păcatelor noastre și a înțelegerii greșite despre viață și mântuire. Inima de piatră a omului modern trebuie spartă pentru a putea încape smerenia, moment în care omul renunță măcar pentru puțin timp la propriile trufii, mandrii și orgolii și lasă inima să fie străpunsă de neputință. Se pare că singura cale de a scăpa de necazuri și chinuiri este dobandirea în suflet a lui Hristos cu tot ce este al Său. Deci:
Iată de ce Domnul ne va lăsa să ne chinuim mult!
În această seară ni se dă ocazia, la Sfântul Maslu, să luăm aminte la pericopa evanghelică care se citește. V-aș ruga pe toți să vă aplecați și să luați aminte!
Frații mei, suntem îndreptățiți să-l rugăm pe Dumnezeu să ne vindece orice neputințe trupești și să scoată sufletul nostru din răni și slăbiciuni, din patimi, din mocirla păcatului. Se poate, însă, ca vreunul dintre noi, când cere vindecarea lui, să ajungă să spună: „Cerul nu răspunde, Dumnezeu nu ia seama!” și trage următoarea concluzie:
„Dumnezeu nu aude, nu mă primește, ci mă alungă. Poate că a săvârșit minuni cu alții, dar cu mine n-a făcut-o!„. Sau să gândească chiar mai rău, să intre în sufletul lui îndoiala, pentru că aceste ceasuri sunt critice:
„Oare s-a întâmplat vreodată o asemenea minune? Iată că citim și ni s-a spus că într-o vreme s-au întâmplat minuni săvârșite nu numai de Domnul., ci și de Apostoli și de Sfinți, dar oare s-au întâmplat? Ce dacă s-au scris și s-au povestit?”
Această stare, așa cum am spus, este chiar mai rea, pentru că nimeni nu se convinge pe sine că nu există nici o vindecare, nici o salvare pentru el, ci piere credința pe care o are înlăuntrul lui.
Acela dintre noi - și o spun cu mâna pe inimă că nimeni de aici nu este exclus – care ajunge sau a ajuns în acest moment, când cerul nu răspunde, așa cum crede el, când Domnul nu ia seama și credința lui se împuținează, când se îndoiește că s-a întâmplat vreo minune, cel care are asemenea stări și asemenea trăiri să se neliniștească, căci nu este un om credincios, ci se găsește în starea unuia care nici nu a fost botezat, nici nu este creștin.
Ați înțeles? și nu știu dacă vreunul dintre noi face excepție.
Astfel de creștini suntem și de aceea Domnul ne va lăsa să pătimim pentru mult timp. Dacă a lăsat-o să sufere pe femeia cananeeancă, cea care a avut de la început o asemena credință, ce se va întâmpla cu noi?
Ne va lăsa pentru multă vreme în suferință. și trebuie ca omul să nu se smintească de atitudinea aceasta a Lui Dumnezeu, ci până la sfârșit, când își va da seama că se pierde credința lui, exact atunci să se străduiască din toate puterile să creadă.
Prin urmare, când omul vede în fapt că-și pierde credința pe care socotea că o are, nu trebuie să dea bir cu fugiții, să deznădăjduiască, ci exact atunci să se lupte, să-l roage pe Dumnezeu să-i dea și altă credință.
Așadar, cel care va lucra așa, va vedea minunea săvârșinsu-se în sufletul lui.

Taina Suferinței-Arhim. Simeon Kraiopoulos-București-Editura Bizantină -2007