Omenirea gândind în duhul ei lumesc greu mai poate pricepe care sunt judecățile lui Dumnezeu atunci când vede pe cineva chinuit, sau un popor obidit și „pedepsit” și de aceea se grăbește să creadă altceva decât este cu adevărat în planul și pronia lui Dumnezeu, Și la noi pe „plaiul mioritic” auzim adesea asemenea concluzii, cum că românii au o „soartă” grea și de aceea nu le merge bine. Noi vedem întotdeauna lucrurile doar la suprafață și prea puțin în profunzimea lor și de aceea am pus mai jos scrisoarea de răspuns a sfantului Nicolae Velimirovici către:
Un preot neortodox, care întreabă de ce Dumnezeu pedepsește Rusia ortodoxă?
Sunteți chiar sigur că pătimirea de acum a poporului rus ortodox este pedeapsă a lui Dumnezeu?
Eu nu sunt sigur, mărturisesc. Iată, putem greși dacă socotim orice pătimire a unui individ sau a unui popor ca o pedeapsă a lui Dumnezeu.
Cele trei cruci de pe Gologota ne fac prevăzători în prețuirea pătimirii cuiva. Oare Hristos a fost răstignit ca urmare a unei pedepse Dumnezeiești? În lungul șir al pătimirilor vedem și prooroci, și apostoli, și mulți drepți strălucitori și drepte strălucitoare. Pătimirea lor, fără îndoială, nu a fost pdeapsă a lui Dumnezeu. Și dacă au pătimit pentru păcate, nu pentru ale lor au pătimit. Și Cel fără de păcat, Care a primit cele mai mari chinuri, a fost chinuit - este adevărat - pentru păcate, însă nu pentru ale Sale, ci pentru cele ale neamului omenesc.
Pătimirea sfintei Rusii este, oricum, pentru păcate - dar pentru ale cui păcate? asta trebuie să vă întrebați.
Vă amintiți, alesule cunoscător al Sfintei Scripturi, cum le-a tâlcuit Domnul evreilor pieirea celor 18 oameni peste care s-a prăbușit turnul lui Siloam. A zis că n-au pierit pentru că erau cei mai păcătoși și cei mai vinovați dintre toți ierusalimitenii, ci pentru ca pieirea lor să-i preîntâmpine pe păcătoșii mai mari ca ei. Nici pe departe nu erau ei cei mai păcătoși: nu, ci zic vouă: de nu vă veți pocăi, toți veți pieri așa (Luca 13).
Oare Rusia e cea mai păcătoasă țară ca să fie supusă, dintre toate țările, celei mai rele pătimiri? pentru întreaga lume sunt limpezi două lucruri: primul, că poporul rus arde în focul chinului ca oarecând cei trei trei tineri în cuptorul din Babilon; și al doilea, că teoriile materialiste și atee, care au și aprins focul acesta în Rusia, nu au luat naștere în poporul rus ortodox, ci în popoarele neortodoxe.
Tot restul este o taină a Proniei lui Dumnezeu. În taina aceasta înfricoșătoare nu putem pătrunde adânc. Putem căuta o comparație pentru chinul Rusiei în dreptul și mult pătimitorul Iov, a cărui pătimire a folosit atunci și folosește acum foarte multora.
Putem vedea în chinuirea Rusiei un semnal al lui Dumnezeu pentru toate celelalte popoare ca să se păzească de materialism în teorie și în practică, în gândire și în faptă. Toate spiritele nobile ale lumii au arătat de-a lungul întregului veac trecut caracterul nebunesc și pierzător al acestor teorii.
Însă cuvintele nu au putut convinge. Ca atare, a fost îngăduită grozăvia acestor teorii în practică. După cum turnul Siloamului s-a prăbușit cândva peste cei optsprezece, așa și turnul modern al tuturor ideilor și teoriilor mincinoase s-a prăbușit peste marele popor rus. Ca neamul omenesc să vadă și să se dezmeticească din aceste teorii nimicitoare și de suflet pierzător.
Dar cine s-ar încumeta să spună că acest turn modern al minciunii s-a prăbușit peste Rusia fiindcă Rusia este mai păcătoasă decât toți?
Eu parcă aud preîntâmpinarea lui Hristos și în zilele noastre: nu, ci zic vouă: de nu vă veți pocăi, toți veți pieri așa, o, popoare și neamuri! Pe lângă această preîntâmpinare a Domnului, mai putem lua învățătură și din experiențele trecutului lumii. Nici o revoluție nu se termină cu ce începe. Asta ne învață istoria.
Adeseori, ceea ce este nimicit și prigonit la început de către revoluție ajunge în cele din urmă să precumpănească și să triumfe. Lucrul acesta este valabil necondiționat și pentru credința lui Hristos, prigonită dar neizgonită, scuipată dar nemurdărită, bătută dar nu omorâtă. Și este limpede că nici misiunea slavă, nici cea mondială a Rusiei nu stă în ceea ce se face acum în Rusia, ci în ceea ce va veni la sfârșitul revoluției.
În orice caz, lumea poate trage un folos nemăsurat de pe urma chinuirii de acum a poporului rus în foc. Iar poporul rus va ieși, fără îndoială, din acest foc mai sfânt, mai puternic și mai slăvit decât a fost vreodată.
Nici fierarul nu bagă fierul în foc pentru a-l pedepsi, ci pentru a face din el ceva mai bun.
Socotim și credem că nici Făcătorul poporului rus nu a lăsat acest mare popor în focul pătimirii ca să îl pedepsească și să-l omoare, ci ca prin pilda lui înfricoșătoare să preîntâmpine și să cumințească celelate popoare, iar pe el - pe poporul rus - să-l proslăvească foarte înaintea cerului și pământului.
Pace Dvs. și sănătate de la Dumnezeu!

Sfântul Nicolae Velimirovici – Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi – Editura Sofia