de Simeon Kraiopoulos | Vizionări: 2805
Biserica ne învață să luăm ca pilde pe sfinții părinții noștri, să le urmăm exemplele, să ne înțelepțim din greșelile lor, experiențele lor și să avem mare atenție la cum și-au încheiat ei viața. Cu toții dorim să-l urmăm pe Hristos, El este ținta noastră, avem pildele scripturii, dar avem și pildele vieții sfinților, a acelora care s-au nevoit să devină niște bineplăcuți lui Dumnezeu. Nu inoportun Biserica a adunat și păstrat în scris și prin viu grai, viețile sfinților, ale nevoitorilor întru Hristos. Avem mare nevoie de experiența lor, de modul lor de percepție, de ispitele care le-au depășit, in ce context, în ce conjunctură istorică, din ce poziție socială, samd.
Părintele Simeon Kraiopoulos ne deslușește cum să procedăm în lupta duhovnicească, ce să luăm în seamă, cum să ne raportăm anumitor evenimente și:
Ce se întâmplă în lăuntrul meu și eu nu am habar?
Spunem multe, dar nu-i luăm ca exemplu pe Sfinți. Ce au spus Sfinții? Ce au făcut Sfinții?
Cum au trăit Sfinții viața lor cuvioasă? Nu-i întrebăm, să vedem ce spune Sfântul Vasile cel Mare, ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur? Cum au trăit ei, cum au simțit? Ne putem închipui că un Sfânt nu controlează întregul său sine, că în adâncurile sale are mândrie, are egolatrie și este înfluențat de acestea? La noi, și în cele mai bune cazuri, există egoism. Cel în cauză nu înțelege, însă un ochi dinafară vede imediat.
,,De ce spui că ești smerit? Nu vezi că în adâncul tău ești plin de egoism? Nu, nu vezi și nu poți înțelege. Tocmai în clipa în care faci pe smeritul, egoismul vrea să iasă la suprafață prin smerenia ta. Își bate joc de sinele tău. Și nu se poate altfel. Din moment ce în adânc există mândria, ea va ieși la suprafață. De vreme ce în tine există ego-ul care nu a murit va ieși și el. De vreme ce în adânc, în subconștient există trufia o astfel de stare va ieși, negeșit la suprafață. De ce faci pe smeritul? Trebuie ca pluta să ajungă până jos, ca să se verse toată apa! Desigur, putem spune: ,,Ce să facem, dacă toate acestea există în noi?” Ce să faci?
Dacă nu se întâmplă nimic înlăuntrul tău, deși ai acolo ape murdare, pe de o parte este mai bine. Dacă, însă vezi murdăria dinlăuntrul tău - și o poți vedea cu ochii credinței - , să spui: ,,Dumnezeul meu, ce se întâmplă înlăuntrul meu și eu habar nu am?! Să te osândești pe tine și să te mustri și dacă cineva te scuipă, oricât de greu ți-ar veni, în lumina credinței, acest lucru să ți să pară dulce.
Da, pentru că o meriți. Să spui:
,,Dacă nu mă scuipă pe mine, pe cine altul să scuipe?”
ARH. Simeon Kraiopolous - SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA – Editura Bizantină 2009