Avem mai jos continuarea articolului: Fii ATENT, sa te ascunzi! Sai ai o viata ASCUNSA! - Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, care se pare că a avut mare succes la cititorii noștri fideli. Mila Domnului să fie cu noi cu toți!
„Ca nu cumva vicleanul să facă să înainteze răutatea lui și să surpe, pe nebăgate de seamă, lucrarea cea bună.”
Dacă nu te ascunzi de oameni și dacă nu te temi și tu însuți de dulceața pe care ți-o dă Dumnezeu și de lupta pe care te învrednicește să o faci - pe care o pune în socoteala ta și o numește a ta personală, în timp ce o face El - atunci există pericolul ca vrăjmașul să te atace.
„Ca nu cumva vicleanul să facă să înainteze răutatea lui și să surpe, pe nebăgate de seamă, lucrarea cea bună”.
Adică, dacă mă obișnuiesc să-mi amestec lupta cu prezența oamenilor și dacă vreau să am dulceața și s-o urmăresc - atâta timp am avut rugăciune, iar acum am pierdut-o, i-am pierdut dulceața, ce să fac, Dumnezeul meu? - asta înseamnă că nu mai sunt înaintea lui Dumnezeu, ci înaintea sinelui meu, înaintea celor pe care le urmăresc eu și a celor care mă preocupă.
Văzându-le însă pe acestea, n-o să-l mai văd pe cel viclean. Și fiindcă el este nevăzut și nu mă impresionează, va face să înainteze răutatea lui.
Adică răutatea este ușoară și lesne de mișcat ca o minge. Ți-o aruncă demonul în cale și ea trece din minte, din gură, din urechi, din gând direct în inimă.
Vicleanul reușește, de asemenea, foarte ușor să vâre în inima celuilalt gândul cel rău, ispita, ura, vrăjmășia, împotrivirea, încât să te ispitească și să-ți pierzi pacea. Dar tu greșești, nu celălalt - întotdeauna noi greșim! - pentru că ți-ai făcut descoperită virtutea.
De aceea, pentru a avea putința să săvârșesc această lucrare duhovnicească, trebuie să nu-i simt pe ceilalți ca pe o problemă, să nu mă preocup de ei, să le primesc pe toate și pe toți așa cum sunt: unul mă va jigni, celălalt mă va lovi, al treilea va arunca după mine cu o piatră, al patrulea mă va scuipa, al cincilea îmi va da un șut.
Toate acestea îmi sunt de folos.
Când ajung atât de simplu și le primesc pe toate, atunci Dumnezeu îmi dă har și diavolul nu poate strecura în mine păcatul, iar aproapele meu devine neputincios să mă ispitească.
Să nu ne ocupăm, așadar, de ceilalți, nici cu dulcețurile și cu luptele noastre, fiindcă nu ne vom da seama unde se ascunde vicleanul și astfel, ce-am făcut până acum, el va risipi, va surpa lucrarea cea bună.
De aceea, oamenii care își urmăresc lupta lor și zic: „Am ajuns aici, acolo am greșit”, pe cât se îndeletnicesc cu acestea, pe atât Îl pierd pe Dumnezeu și nu-l văd pe cel viclean.
Să facem însă un lucru esențial: să cunoaștem că Dumnezeu merge înaintea noastră. El luptă pentru noi. Nu muncim noi. Toate se săvârșesc singure și, mai ales, desăvârșit. Toate înlăuntrul nostru le va scoate la liman Dumnezeu.
Noi trebuie numai să dorim trezvia.
Aceasta este propria noastră rucodelie duhovnicească ce le cuprinde pe toate: priveghez, având liniște înlăuntrul meu și lepădând orice cunoștință, părere, hotărâre, poftă.
Doar spun: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul!” și-mi păzesc porțile, ca să nu mă poată ispiti ceilalți.
Nu să nu mă vatăme - pot să mă omoare, „nu vă temeți de cei ce ucid trupul”, zice Domnul (Mt.10, 28) - ci să nu mă ispitească.
Facă ce vor! Nu ne temem de nimic!
Numai să ne facem munca noastră, TREZVIA, care este siguranța vieții noastre, să priveghem, să tăcem lăuntric și exterior, să nu le mai urmărim pe cele pe care ne-am obișnuit să le urmărim și să primim ce ni se întâmplă, fiindcă dacă nu le primim încetăm trezvia, Îl părăsim pe Dumnezeul nostru.

Sfântul ISIHIE - Cuvânt despre trezvie - Arhim. Emilianos Simonopetritul - Editura Sf. Nectarie

Recomandări:

Care este oglinda inimii noastre?
Si pe calea binelui intalnim tot felul de capcane
Fii ATENT, sa te ascunzi! Sai ai o viata ASCUNSA!