Continuarea articolului Daca începutul nu-l poti afla, nu ai cum sa ajungi la bun sfarșit prima parte sub oblăduirea părintelui Gheron Iosif. Acest articol (întreg) trebuie transcris si păstrat la vedere astfel încât să-l putem citi ori de câte ori simțim că alunecăm din viața duhovnicească.
Iată, ai învățat că ești pământ, sărac și gol. Acum cere de la Cel ce poate să zidească firea să te îmbogățească. Și fie că îți dăruiește puțin, fie că îți dăruiește mult, fii recunoscător binefăcătorului tău. Și nu râvni la cele străine ca la ale tale. Cu suferință și cu lacrimi vei primi harul. Și iarăși cu lacrimi de bucurie și cu mulțumiri, cu frică de Dumnezeu vei reuși să-l păstrezi. Cu căldură și zel este atras, în timp ce cu răceală și nepurtare de grijă se pierde.
Nimic mai mult nu-ți cere Hristos pentru ca să-ți dea darurile Sale cele sfinte, decât să recunoști că tot ceea ce este bun este al Lui. Și să compătimești pe cel care nu are. Să-l nu judeci pentru faptul că nu are: că este păcătos, viclean, guraliv, hoț, desfrânat, pervers sau mincinos.
Dacă dobândești această cunoștință n-ai să mai judeci niciodată pe nimeni, chiar dacă ai să-l vezi că păcătuiește de moarte, deoarece ai să spui imediat. „Hristoase, nu are harul Tău, de aceea păcătuiește. Dacă pleci și de la mine și eu voi săvârși fapte și mai rele. Dacă nu cad, nu cad pentru că mă ții Tu”.
Atâta vede fratele, atâta face. Este orb. Cum vrei să vadă fără ochi? Este sărac. Cum să-i ceri să fie bogat? Dă-i Tu bogăție ca să aibă, dă-i ochi ca să vadă.
Dacă vei căuta dreptate pentru orice lucru cu care te-ar nedreptăți semenul tău sau te-ar necinsti, te-ar înjura, te-ar lovi, te-ar alunga sau chiar viața ta ar urmări să-ți ia, tot tu ești nedrept dacă îl vei considera vinovat și-l vei acuza cu patimă. Deoarece ceri de la acesta cea ce nu i-a dat Dumnezeu.
Dacă vei înțelege bine tot ceea ce ți-am spus eu, toți ceilalți îți vor fi nerăspunzători pentru orice greșeală, în timp ce tu vei fi pentru toate răspunzător.
Trei dușmani luptă împotriva neamului omenesc: demonii, firea proprie a fiecăruia și obișnuința. În afara acestora alt război nu mai există.
Dacă dai la o parte pe demoni, care chinuie întreaga omenire, atunci suntem toți buni. Iată cui trebuie să reproșezi nedreptatea. Pe aceștia să-i urăști, să-i judeci și să-i ai drept dușman.
Alt dușman, am spus, este firea noastră, care, din momentul în care omul ajunge să înțeleagă lumea, se împotrivește legii duhului și caută tot ceea ce este spre pierzania sufletului. Iată deci un alt dușman, care este vrednic de ură pe viață. Și pe acesta trebuie să-l judeci și să-l condamni.
Mai avem încă un dușman, obișnuința. Obișnuindu-ne să săvârșim tot felul de răutăți, acesta devine pentru noi o a doua fire și are drept lege păcatul. Și acesta cere aceeași luptă pentru ca să primim izbăvire dumnezeiască. Iată și al treilea dușman, care este vrednic de ură desăvârșită.
Dacă vrei ca aproapele tău să fie mereu bun, așa cum îți place, dă-i la o parte pe toți acești trei dușmani cu harul pe care îl ai.
Aceasta este dreptatea, dacă vrei neapărat să o afli: să te rogi la Dumnezeu să-l izbăvească de acești trei dușmani. Atunci veți fi în pace unul cu altul. Dacă vei căuta altcumva să afli dreptatea, vei fi întotdeauna nedrept și, prin urmare, harul va fi nevoit să plece și să nu vină la tine până nu va afla odihnă sufletul tău.
Deoarece atât har este îndreptățit omul să aibă, cât suportă cu plăcere ispitele, cât poartă fără să murmure sarcina aproapelui său.
Scrisorile pe care ți le-am scris până acum se referă la „faptă”; aceasta pe care ți-am scris-o acum se referă la luminare.
Din „făptuire” ia omul luminarea cunoștinței. Deoarece fapta este oarbă și luminarea sunt ochii prin care mintea vede ceea ce nu vedea înainte.
Așadar, acum are lumină și ochi și vede altfel lucrurile. Întâi a fost harul faptei, acum a luat har de zece ori mai mult. Acum mintea va deveni cer. Vede departe. Are o cuprindere care depășește contemplația (Theoria), vederea duhovnicească. A aflat tronul pentru Împărat; îi mai lipsește priveliștea, despre care vom vorbi altă dată (nr. într-un articol viitor).
Tu, acum, copiază scrisorile cu cerneală pentru ca să nu se șteargă – deoarece sunt scrise cu creionul - și cercetează-le cu atenție pentru ca să-ți îndrepți viețuirea ta.

Mărturiii din viața monahală – Gheron Iosif

1. Despre Rugaciune si cum il putem afla pe Dumnezeu

2. Lupta, Ispitele, Ascultarea, Rabdarea

3. Despre Rugaciunea Mintii - Cuv.Gheron Iosif

4. Nimeni nu afla RUGACIUNEA fara atentie si trezvie

5. Ce sa faci in timpul luptei!

6. Mania fata de cei impietriti

7. Rabdarea in ISPITA

8. Rabdarea in ISPITA - 2

9. Daca inceputul nu-l poti afla, nu ai cum sa ajungi la bun sfarsit