de Nicolae Velimirovici | Vizionări: 3202
Avem astăzi peste 30.000 de secte care susțin că sunt deținătoare ale adevărului și de îndată ce unul din adepții săi se îndreaptă spre credința cea adevărată - credința ortodoxă - îi sperie cu blesteme și amenințări și înfricoșări cu privire la mântuire. Sfântul Nicolae Velimirovici în cuvântul de mai jos întărește în credință pe un creștin uniat care dorea să revină la credința strămoșească:
Sfântul Nicolae Velimirovici - Cuvânt către un creștin uniat, despre schimbarea credinței.
Un întâistătător bisericesc din ținutul nostru, te-a înfricoșat cu aceste cuvinte: „Blestemat este cel care și-a schimbat credința în care s-a născut!” Iar tu, înfricoșat de blestem, întrebi dacă este într-adevăr așa.
Dacă așa ar sta lucrurile, atunci ar fi blestemați toți înaintașii noștri păgâni care și-au părăsit credința lor în idoli și s-au botezat în credința lui Hristos. Ar fi blestemați – spun acest lucru cu cutremur - și Sfinții Apostoli care au lăsat iudaismul și au îndemnat pe mulți alții să facă la fel. Ar fi blestemați și Sfinții noștri Părinți Chiril și Metodie, botezătorii slavilor, care au adus primii lumina credinței adevărate strămoșilor noștri sloveni, din Carpatia și Moravia.
Ar fi blestemat și Sfântul Țar Boris, care i-a botezat pe bugari și Sfântul Grigorie care i-a botezat pe ivireni, și Sfântul Patric, care i-a botezat pe irlandezi și Sfântul Vladimir al Khievului care i-a botezat pe ruși. Și dacă sfinții sunt blestemați, atunci cine este binecuvântat?
Este lucru înfricoșător să legăm blestemele de copiii cei mai binecuvântați ai lui Dumnezeu! El să ne miluiască!
Să cercetăm acum lucrurile și din celălat punct de vedere. Probabil că cel care te-a înspăimântat atât cu blestemele, se va apăra în felul următor: „Nu m-am referit la idolatri, ci la cei născuți creștini, care sunt botezați într-o Biserică creștină și care, lăsându-și Biserica, trec la altă credință!”
Ce-am putea răspunde, eu și tu, la acest lucru? Să ne rugăm Domnului Dumnezeu, și după aceea să-l întrebăm pe acesta: „Dacă cineva s-a născut în luteranism, și îl părăsește ca să devină uniat, este și el blestemat?” „Nu, de mii de ori nu!”, ne va răspunde. Într-adevăr acest lucru va zice.
De aceea și tu, când auzi aceste cuvinte de la el, întoarce-te către Răsărit și zi:
„Într-adevăr, nu este blestemat nici cel care s-a născut uniat și se întoarce la vechea credință a strămoșilor săi, la credința ortodoxă, la credința Sfinților Chiril și Metodie, la credința Sfântului Vladimir al Kievului și al Sfântului Vastslav al Cehiei; la credința Sfântului Procopie al Carpaților și la credința Sfântului Boris al bulgarilor, la credința Sfântului Sava al sârbilor, și la credința Sfântului Petru al Muntenegrului. Deloc nu este blestemat, ci binecuvântat, așa cum binecuvântați sunt și sfinții bărbați care au fost binecuvântați de amândouă lumile, de către îngeri în ceruri și de către popoarele lui Dumnezeu pe pământ, acum și totdeauna.”
Pace ție și bucurie de la Domnul!
Prima Lege a lui Dumnezeu – Sfântul Nicolae Velimirovici – Editura Egumenița Cartea Ortodoxă - 2011
Trebuie vazut in ce context a spus acest lucru si care era scopul pedagogic ptr care l-a rostit. Se referea la ortodocsi care si-au parasit credinta aducand astfel hula impotriva Duhului Sfant prin batjocorirea lui Dumnezeu si a Tainei Botezului sau se referea la eterodocsi ca doreau sa vina la ortodoxie.
Tind sa cred - si aceasta este parerea mea personala - ca pocainta si marea iubire a lui Dumnezeu invinge.
Hristos a venit sa mantuiasca pe om si nu sa-l ucida.
Eu cred ca nu putem trasa asemenea sentinte deoarece fiecare persoana in parte este unica si are o conjunctura a vietii sale care l-a determinat la un moment dat sa faca acest gest. Poate parintii lui sunt vinovati ca nu l-au invatat credinta, poate rudele, poate chiar preotul care-l are in parohie l-a smintit. Poate chiar comunitatea in care traieste se manifesta paganeste sau se tine de anumite superstitii si practici neortodoxe care-l determina pe acela sa ajunga la secte samd. Sunt multe cauze si evenimente care determina un om sa faca un astfel de gest. Cine stie mai bine decat duhovnicul lui ce se afla in sufletul lui, cata pocainta face, cata sinceritate are, cum isi plange el nemernicia, cum se raporteaza el de acum in cole fata de semeni, fata de sine si fata de Dumnezeu? Deci, eu cred ca cel mai bine stie duhovnicul fiecaruia. Acest cuvant poate fi si deznadajduitor ptr cel ce a facut acest gest dar in acelasi timp poate fi infricosator ptr altii care ar cugeta la gandul tradarii credintei. Nu stim cu exactitate si nu stim ce stia parintele cand a rostit acest cuvant si ce responsabilitate si-a asumat rostindu-l.
Dumnezeu sa ne ierte si sa ne ajute sa facem pocainta reala pe masura pacatelor!
Cristian Stavriu