Se pare că la vremea noastră prea puțini mai sunt aceia care au repere sigure pentru a deosebi sau a discerne anumite trăiri sau sentimente. Învățătura de credință ortodoxă ne arată cum să socotim acest lucru , de unde să pornim și cum să comparăm.
Cum ne putem încredinţa de Descoperirea dumnezeiască?
Ne putem încredinţa de Descoperirea dumnezeiască pe două cai: 1. printr-una personală, aflată în cercetător; 2. prin cealaltă, aflată în cuprinsul Descoperirii. Cea dintâi e credinţa. Credinţa e socotită ca Descoperire. Ea singura ingaduie omului sa vada pe Dumnezeu.13 Ea singura ne duce într-o lume mai presus de fire si ne înzestreaza cu puterea de a deosebi ce e omenesc de ce e mai presus de om. Cea de-a doua cale prin care ne încredințăm despre Descoperirea dumnezeiasca sint semnele aflate chiar în Descoperire. Au fost şi sunt semne vădite ale Descoperirii dumnezeieşti.

Care sunt semnele adevăratei Descoperiri dumnezeieşti?
Semnele Descoperirii dumnezeieşti sunt următoarele:

1) Înalţimea învăţăturilor descoperite;

2) Curaţia lor dumnezeiască;

3) Puterea lor de a schimba în bine pe oameni.

Aceste semne sunt lăuntrice şi ele pot fi înţelese numai când Descoperirea e bine cunoscută şi e cercetată într-un duh de smerenie şi de evlavie. Acest duh face fericit pe cel ce se dăruieşte unei asemenea cercetări. Despre Descoperirea dumnezeiască ne încredinţăm şi prin semne din afară: minunile şi proorociile, la care putem adăuga şi calitatea morală a persoanei prin care se face Descoperirea.