Cum de lasă Dumnezeu să se întâmple toate acestea?
Ce lucruri înspăimântoare s-au întâmplat în aceste zile! Ca în fiecare zi, dealtfel! Ce lucruri înfricoșătoare! Am auzit astăzi că într-o noapte, o mașină în care erau doi tineri a ieșit de pe carosabil și cum drumul era rău, au căzut într-o prăpastie de trei sute de metri adâncime și, firește, că cei doi tineri au murit.
Acestă dramă s-a întâmplat cu câteva zile înainte. Apoi cazul tinerei femei care a murit și toată durerea, tot martiriul din jurul situației create. Cine știe cât a suferit ea? Mai mult, sunt și alții care suferă în jurul ei: părinții, frații, rudele, cunoscuții. Și când, prin mijloacele mass-media, se fac cunoscute acestea, cine știe câți alți greci suferă pentru ea. Un alt eveniment, care cred că s-a întâmplat ieri: un copil de treisprezece- cincisprezece ani, a luat de la tatăl său tractorul pe ascuns și s-a dus cu doi prieteni să facă o plimbare. Dar oare pot copiii să conducă și să se plimbe cu tractorul? Într-un loc, s-au răsturnat și unul dintre acei copii a fost strivit și omorât. Ceilalți trebuie să se fi rănit, pentru că mă gândesc că sunt la spital. Și luați aminte la acestă dramă: toți copiii școlii s-au adunat, plângând în fața casei colegului lor ucis, cu flori în mâini, ca să le pună pe mormântul lui. Dar oare câți alți copii din întreaga Grecie, când au auzit de aceste întâmplări, sau le-au văzut la televizor, n-au plâns și plâng acum? Și când află cineva de aceste nenorociri, după aceea oare nu se întreabă: „Cum îngăduie Dumnezeu aceste lucru? Nu-I este milă de oameni? Nu I-a fost milă și de acest copilaș, care conducea tractorul?”
Oricât am spune că a greșit, era un copil. Marcat și acesta, plângea nemângâiat, pentru că fapta lui a dus la moartea prietenului și colegului său. Dumnezeu nu s-a întristat și de ceilalți copii, a căror inimă era zdrobită? Dar se întâmplă atâtea altele!
Cum Dumnezeu, ca și cum nu i-ar fi milă, lasă să se întâmple atâtea?
Desigur, nu le face El, oamenii provocă accidentele, când acționează cu nechibzuință. În orice caz, Dumnezeu îngăduie și se întâmplă. Va urma....

Avem mai sus o înșiruire de evenimente tragice petrecute în Grecia la momentul când părintele Simeon povestea acestea la cateheză. Dar iată că și noi ne-am obișnuit - „mulțumită neobositelor mijloace media” - să aflăm zilnic astfel de tragedii si poate unele cu mult mai mari. Unii dintre oameni trec ușor peste astfel de știri, nu încearcă să le găsească o explicație și trăiesc într-o oarecare inerție, dar sunt și persoane care se problematizează, care încearcă să-și explice aceste fenomene și de ce Dumnezeu dacă există, le îngăduie.
Omul rupt de părtășia autentică cu Dumnezeu nu mai poate înțelege judecățile Lui și de aceea totul pare fără înțeles.
Dumnezeu respectă libertatea oferită omului și ca atare în pronia Sa unele întâmplări le îngăduie sau le oprește după preștiința Sa astfel încât toate să fie bune, în toate să existe un scop, și anume scopul mântuirii omului. De aceea uneori un lucru sau fapt care ni se pare a fi o binecuvântare, poate deveni până la urmă un blestem. De ce? Deoarece judecăm lucrurile strâmb, fără să fim în părtășie și armonie cu Dumnezeu și astfel nu înțelegem miezul lucrurilor, nici ținta întâmplărilor, nici de ce EL îngăduie să vină peste noi suferința. Alteori ceea ce ni se pare a fi un blestem poate deveni o binecuvântare.
Astfel noi avem nevoie să înțelegem în duh și adevăr ceea ce se petrece cu noi și în jurul nostru în așa fel încât să acționăm ca atare spre folos duhovnicesc și în nici-un caz potrivnic Bunului Dumnezeu care din toate caută să ne mântuiască! Vom contiuna șirul acestor articole catehetica unde vom desluși pas cu pas rânduiala și iconomia lui Dumnezeu în viața lumii și astfel să putem înțelege taina suferinței și că „tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile păcate” citând pe părintele Arsenie Papacioc.

Taina Suferinței - Arhim. Simeon Kraiopoulos
București - Editura Bizantină - 2007