de Cristian Stavriu | Vizionări: 5055
Subiect: Despre adventistii de ziua a sapte, adventist
Întrebarea: Imi cer iertare din start pentru asa intrebare, eu sunt ortodoxa si nu vreau sa am de aface cu sectantii, insa din pacate am prieteni de familie si rude care au trecut de la ortodoxie la tot soiul de secte. Când familia mea (parintii) sarbatorim Craciunul, Invierea Domnului si daca tinem alte sarbatori rânduite de Biserica, apar ceilalti care spun ca Nasterea Domnului si Invierea a fost in trecut, fapt ce se mentioneaza in Biblie, iar ceea ce facem noi sunt doar traditii si obiceiuri care sunt promovate de "poporul dornic de betii" si "legea preoteasca s-a sfirsit". si ma indeamna sa citesc mai atent Biblia ca sa ma conving ca credinta noastra este gresita (asta e parerea adventistilor de ziua a saptea). Bineinteles ca pentru mine parerea lor si secta lor sunt o mare greseala, dar nu sunt in masura sa le aduc argumente la aceste provocari. Va rog sa ma lamuriti ce e cu "legea preoteasca s-a sfirsit" ? Multumesc anticipat pentru raspuns. Valentina M. 05 Mai 2011
Dragă Valentina,
În primul rand iți multumesc pentru încrederea ce ne-ai acordat-o prin postarea acestei întrebări și vom încerca cu ajutorul lui Dumnezeu să aducem câteva lămuriri sufletului tău de creștin ortodox. Astazi ne întrebăm din ce în ce mai des cum combatem sectele ? Ce este o secta?, Ce spun sectele? Ce este un sectant? Rătăcirile sectelor?
Să știi de la început că polemica cu sectanții de orice fel nu aduce nici-un rezultat. Ei pentru că s-au lipsit de darul Botezului prin lepădare nu mai pot vedea adevărul în măreția lui. Sectele la modul general inoculeză membrilor lor o mândrie la cele mai inalte culmi care nu-i mai lasă să guste din simplitate și modestie. Programele inițiate de ei, atelierele bibilice la care participă au ca scop îndoctrinarea lor sistematică. Nu sunt învățați să pătrundă duhul credinței ci în primul rand sunt școliți pe texte trunchiate ale scripturii fals traduse, cum că ortodocșii sunt rătăciți. Ei însă nu sunt capabili să răspundă unor întrebări elementare atunci când au în față un ortodox trăitor și cunoscător al Scripturii. Se spune în Biblie că la vremea cea de pe urmă vor apărea hristoși mincinoși. Se spune: „vor apărea” , deci nu au fost dintru început. Eu aș întreba orice sectant dacă-mi poate dovedi prin orice mijloc posibil apartența lor la creștinism dintru început? Dacă vechii protestanți au apărut în secolul XVI , neoprotestanții în secolul XIX, nu cumva li se poate atribui pe bună dreptate cuvântul de mai sus: „vor apărea”? Deci ei sunt unii dintre hristoșii mincinoși !
Dar cred că am putea lungi vorba la nesfârșit pentru că ei nu primesc argumentele deoarece sunt îndrăciți. Noi trebuie să ne raportăm față de ei prin prisma pildei smarineanului milostiv. Nu ne amestecăm cu ei dar oricând îi vom ajuta ca oameni. Singura nostră șansă reală de ai întoarce la credința cea adevărată este ca noi să devenim buni creștini, să recunoască vădit în noi chipul lui Hristos, și să dobândim ceea ce Sf. Apostol Pavel spune la epistola către Galateni cap 5, 22-26:
„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”
Dobândind acestea vom dobândi și dragostea față de aproapele indiferent de crezul lui iar Dumnezeu însuși va lucra în inima lui și-l va converti în condițiile în care și el își dorește sincer mântuirea.
Atâta timp cât nu ești bine informată și nu cunoști suficient Scripturile este bine să nut e lansezi în discuții polemice cu ei ci doar să te comporți exemplar ca și creștin, să nu-i urăști, să încerci să-i iubești ca oameni și ca făpturi ale lui Dumnezeu, dar nicodată să nu te pleci cuvintelor lor meștesugite. Până te vei întări în credință și în cunoașterea Scripturilor evită discuțiile cu ei și întotdeauna poartă în suflet rugăciunea inimii.
În ceea ce privește „sfârșitul legii preoțești” despre care ei vorbesc se referă în primul rând la legea ce veche și în nici-un caz la preoție. După modelul sectelor eretice creștinătatea ar fi o turmă de păstori fără de oi. La ei toți sunt păstori și nici-unul nu este oaie ceea ce ne îndreptățește să credem că sunt plini de mândrie.
Bizuindu-se pe un text de la I Petru 2, 9, „voi sunteți seminție aleasă, preoție îmărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu” anulează orice preoție specială – nimic mai fals. Noi devenim cu toții preoți prin taina mirungerii prin ungerea cu Sfantul Mare Mir primind Pecetea Darului Duhului Sfânt, dar aceasta este preoția universală, dată în dar tuturor celor botezați. Dar sectanții uită să citească mai departe unde Sf. Apostol Petru spune: „ Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei celei ce va să se descopere păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste, nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei, Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi.„(I Petru 5, 1-3) sau „fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor” (I Petru 5, 5).
Ce spune Scriptura? „Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și roadă să aduceți, și roada voastră să rămână” (Ioan 15, 16).
Scriptura ne spune la Fapte 14,23„ hirotonindu-le preoți în fiecare Biserică ” așa cum se face până astăzi în Biserica Ortodoxă ceea ce ne face să înțelegem că fiecărei Biserci îi era atribuit un preot – iar Biserica era mulțimea de oameni botezați care aveau nevoie de un păstor care să le tâlcuiască Scripturile, să-i lege și dezlege de păcate prin Taina Sfintei Spovedanii (Ioan 20, 21-23), să-i ungă cu mir când sunt bolnavi (sf. Apostol Iacov cap 5, versetul 14: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.”).
La Faptele Sfinților Apostolo cap. 20, versetul 28 spune: „Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.” Ceea ce ne îndreptățește să-i mustrăm pe sectanții zilelor noastre pentru faptul că după bunul lor plac au ciuntit Scriptura și o tâlcuiesc spre a lor pierzare în afara Bisericii (II Petru 3, 16: „Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.”).
Simon Magul (Fapte 8, 14-20) este primul sectant sau eretic deoarece văzând că Duhul Sfânt se dă doar prin punerea măinilor apostolilor, încearcă să obțină această cinste prin cumpărare cu bani. Deci de aici este lesne de înțeles că nu botezul și-l dorea căci acela îl putea obține doar prin mărturisire simplă și apartență la comunitatea creștină ci el voia mai mult, dorea preoția, dorea să fie păstor de suflete, preot, să conducă turma, să facă minunile pe care preoții le făceau, deci își dorea un rang în ierarhia bisericească.
Sectele sectanții, ereticii zilelor noastre prin așa zisa „dogma” sola scriptura îl mărginesc pe Dumnezeu la o carte pe care chiar dacă este insuflată de Dumnezeu ei o răstălmăcesc după bunul plac. Scriptura nu a născut Biserica ci invers, deci pentru un creștin authentic, Biserica este aceea care ne arată măsura lucrurilor ea ne conduce pentru că ea este Trupul iar Hristos este Capul și ea niciodată nu poate greși. Astăzi avem peste 30.000 de secte care s-au desprins din catolici, apoi din protestanți, apoi din neoprotestanți și astfel am ajuns la o varietate de credințe care se autonumesc creștine dar care-l marturisesc diferit pe Hristos. Adventistii astăzi numără și ei o multitudine de ramuri și rămurele. Unde-i adevărul? Adevărul este acolo unde dintotdeauna și pretutindeni s-a mărturisit unitar acelși crez și aceasta este numai Biserica Ortodoxă.
Articolul meu ar putea continua mult de aici înainte dar cred că este suficient ceea ce ți-am spus deocamdată. Încearcă cu ajutor de sus să stai lipită de Biserica cea Adevărată, aceea care-ti poate dovedi ușor cu argumente logice toate nedumeririle, ține legătura cât mai strâns cu un duhovnic bun care să se aplece asupra problemelor și frământărilor tale, citește cât mai mult posibil cărți ziditoare de suflet, ține aproape de catehetica.ro, acest portal creștin ortodox unde vei găsi pe parcurs cateheze legate de toate aspectele vieții unui creștin dornic cu sinceritate de mântuirea sufletului său.
La categoria SECTOLOGIE vei găsi pe parcurs articole care vor răspunde întrebărilor tale (Evolutia fenomenului sectant – sectologie) și te vei lămuri înțelegând marea rătăcire în care ei viețuiesc.
În speranța că răspunsul meu a fost cât de cât lămuritor, te rog frumos să postezi mai departe comentarii la ceea ce n-ai înțeles sau mai ai nevoie de îndrumare.
Maica Domnului și toți Sfinții să te aibă în pază și să-ți arate necontenit Adevărul!
Administrator catehetica.ro,
Cristian Stavriu
Am convingerea ca o iubiti pe Preacurata Maica a lui Dumnezeu cu toata fiinta Dumnevoastra ! Ce minunat! As vrea sa o iubesc si eu mult de tot si chiar ma straduiesc dupa puterile mele , dar cat de des o mahnesc cu pacatele. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ma si pe mine , pacatoasa!
Sa traiti cu sanatate, Parinte Cristian!
Rugati-va si pentru mine, pacatoasa!
Sa le spui scurt ca ratacesc nestiind Scripturile. Cu oamenii care au pierdut pe Duhul Sfant prin hulele pe care le aduc nu mai poti avea un dialog firesc si normal ptr ca li s-a intunecat mintea si capacitatea de intelegere!
Sunt o gramada de articole si comentarii aici pe catehetica.ro cu privire la acest lucru.
Avraam il numea pe Lot frate desi era unchiul sau si aceasta se intampla deoarece in limbra ebraica cuvantul frate se intelege si ca nepot, unchi, matusa samd.
www.catehetica.ro/fratii-lui-hristos-o-ratacire-sectara-bartolomeu-anania
Protestantii / sectantii, neavand Scriptura in concordanta cu sfanta traditie bisericeasca si nici cu istoria habar nu au ce vorbesc. Nici macar nu-si dau seama ce aberatii pot spune cu privire la acest fapt si ce hula grozava pot aduce Maicii Domnului.
Cine poate crede ca fecioara care a avut asa o curatie extraordinara ptr a putea primi in pantece pe Dumnezeu - Omul ar mai fi putut dupa acea nastere minunata sa aiba o legatura cu vreun barbat. Pe de alta parte stim bine ca ea a nascut ca fecioara fara sa fi cunoscut vreun barbat. Ce-ar fi determinat-o pe aceasta minunata fiinta sa caute dupa aceasta nastere o legatura trupeasca cu cineva anume? Nici un copil de 5 ani nu ar crede asa ceva.
Fecioara Maria a fost si este exemplul smereniei depline lucru pe care acesti hulitori nu-l vor intelege poate niciodata pana la judecata lor particulara cand vor ajunge in fata ei (ea care sta de-a dreapta lui Hristos in imparatia cerurilor) psalmul 44:
9 Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină ţesută cu aur
şi'n ape lucioase învârstată
10 Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă-ţi urechea
şi uită poporul tău şi casa părintelui tău,
11 că Împăratul îţi va dori frumuseţea,
că El este Domnul tău.
12 Lui I se vor închina cu daruri fiicele Tirului,
feţei Tale i se vor ruga bogaţii poporului.
13 Slava fiicei Împăratului e toată înlăuntru,
îmbrăcată'n ţesături de aur şi'n ape lucioase învârstată.
14 Fecioarele ce-i urmează vor fi aduse Împăratului,
Ţie îţi vor fi aduse cele ce-i sunt aproape;
Dar iata ce spune Scriptura despre Maica Domnului:
26 Iar în a şasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu îngerul Gavriil într'o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
27 la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
28 Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!“
29 Iar ea, văzându-l, s'a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: „Ce fel de închinare e poate fi aceasta?...“.
30 Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu.
31 Şi iată'n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus.
32 Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său,
33 şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“.
34 Şi a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?“
35 Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri f; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.
36 Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă.
37 Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“.
38 Iar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ Şi îngerul a plecat de la dânsa.
39 Şi în zilele acelea, sculându-se Maria, s'a dus în grabă în ţinutul muntos, într'o cetate a lui Iuda g,
40 şi a intrat în casa lui Zaharia şi i s'a închinat Elisabetei.
41 Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei şi s'a umplut Elisabeta de Duh Sfânt,
42 şi a strigat cu glas mare şi a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43 Şi de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu?
44 Că iată, de cum a ajuns glasul închinării tale la urechile mele, săltat-a pruncul de bucurie în pântecele meu.
45 Şi fericită este aceea care a crezut că se vor plini cele spuse ei de la Domnul“.
46 Şi a zis Maria h:
„Măreşte, suflete al meu, pe Domnul,
47
şi să se bucure duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48
că El a căutat spre smerenia roabei Sale;
că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile;
49
că mi-a făcut mie mărire Cel-Puternic – şi sfânt e numele Lui –
50
şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
51
Făcut-a faptă tare cu braţul Său,
risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor;
52
coborât-a pe cei puternici de pe tronuri
şi i-a înălţat pe cei smeriţi,
53
pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi,
iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
54
Sprijinit-a pe Israel, sluga Sa, ca să-I pomenească mila,
55
aşa cum le-a grăit părinţilor noştri,
lui Avraam şi seminţiei lui până'n veac“.
Ce vor mai mult decat atat????
Cand Moise a urcat pe Sinai, pe muntele cel sfant a fost nevoit sa-si desfaca sandalele si sa le dea jos caci calca pe pamant sfant unde salasluia Dumnezeu.
Ce ar trebui sa facem noi cand ne apropiem de Maica Domnului care a purtat in pantece pe Fiul lui Dumnezeu? Se poate compara ACEASTA cu muntele Sinai, oare? Sau e mult mai mult?
Când citești cuvintele proorocului Isaia care grăiește despre așezarea puterii lui Dumnezeu peste lume - "Cerul este scaunul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele! " (Isaia 66,1), te întrebi cu fascinație în ce fel a putut fi descoperirea lui Dumnezeu către Moise în Muntele cel Sfânt și ce sălaș ar fi putut găsi Dumnezeu acolo ?! Dacă cerurile nu-L pot încăpea după cuviință, dacă ostroavele Îl văd şi sunt cuprinse de spaimă și dacă în fața Lui marginile pământului tremură(Isaia 41,5), cum vom pricepe mărirea Lui și slava Lui cum o vom cuprinde ?!
Scriptura zice că s-a suit Moise în Muntele Sinai ca să primească legea, acolo unde Se pogorâse Dumnezeu cu foc, iar muntele fumega tot; şi se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, şi tot muntele se cutremura puternic (Ieșirea 19, 18). Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu ştia că faţa sa strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el (Ieșirea 34, 29). Ce mare minune și câtă luminare a firii la vederea lui Dumnezeu ?! De la această priveliște poporul întreg era oprit, ca nu cumva văzând cutremurătoarea slavă să fie lovit de moarte.
Astfel înfățișează Sfânta Scriptură arătarea lui Dumnezeu către oameni într-o vreme în care idolatria și necunoașterea voii Sale îl țintuia pe om în ferecăturile morții. Peste timp, la plinirea vremii, S-a arătat însă slava lui Dumnezeu într-un alt chip: cu blândețe, cu gingășie și dragoste, într-o apropiere tainică, profundă, intimă – o apropiere a Duhului care pe toate le ține în ființă și de la care se revarsă râuri de viață. Psalmistul avea să cugete la această mare minune zicând:Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului şi Împăratului meu în locaşul cel sfânt ! (Ps. 67, 25) și odată cu aceasta aveam a pricepe că Dumnezeu a binevoit să aleagă un alt munte, cu totul sfânt, ca să locuiască în el (Ps 67, 17).
Acest al doilea munte al sălășluirii lui Dumnezeu la noi rămâne pentru omenire o taină negrăită, o comoară ascunsă în inimile credincioșilor, o bucurie de nespus. Se poate înțelege că vorbesc despre descoperirea lui Dumnezeu în inimă ! Se poate crede că tainica arătare a lui Dumnezeu la noi nu-i altceva decât fiorul prezenței lui Dumnezeu, știința Lui, bunătatea Lui, cunoașterea Lui, puterea Lui, adunate mănunchi și puse la temeiul noii zidiri în Iisus Hristos.
Adevărat, însă cu mult mai mult acest munte, care freamătă în cutremurarea de Dumnezeu, în dragostea și ascultarea de El, este o făptură minunată pe care Dumnezeu și-a ales-o ca Templu pământesc al sălășluirii Sale: un suflet nobil, pur, o copilă abia ieșită din rosturile sfinte ale jocurilor copilăriei, care se vede așezată în fața rosturilor sfinte ale purtării celei mai mari minuni în sine: nașterea după trup a Fiului lui Dumnezeu.
Ce fel de om putea fi această aleasă făptură, numai Dumnezeu știe. De ce a ales-o pe ea, e taina Lui ! Și precum oarecând Moise își scotea, la porunca lui Dumnezeu, încălțămintea pentru că locul pe care ședea era sfânt (Ieșirea 3, 5), și noi cei ce voim a pricepe această taină vom fi chemați a lepăda de la noi chipul slăbănogit al necredinței și al necuviinței.
Sfântul Maxim Mărturisitorul cugetă asupra acestei taine în aceste cuvinte: “Multe femei au avut putere, dar tu le-ai întrecut pe toate prin fire și, prin cunoaștere, ai sporit mai mult decât toate în harul dumnezeiesc printr-o naștere mai presus de fire…”; și mai departe, “să ne întoarcem la întâiul scop al cuvântului, căci așa cum din toate părțile ea [cea care a născut mai presus de fire] este mai cu adevărat arătată și mai slăvită decât toți oamenii, tot așa și rânduiala și purtarea de grijă dumnezeiască a vieții sale e neasemănată. În văzul tuturor ea s-a arătat toată a fi plină de har, înțelegătoare prin privire și cuvânt, având înăuntrul firii ei descoperire dumnezeiască, cu totul străină de tulburare, mânie și grăire deșartă, frumoasă la suflet și la trup, și potrivită la înălțimea staturii, plină de toate podoabele și de toate faptele bune. Or, prin fire era atât de sfântă și cu adevărat fecioară, încât nu era câtuși de puțin atinsă atunci când dorința vreunei patimi venea să tulbure sfințenia ei duhovnicească.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul – Viața Maicii Domnului, în Prolog, 11, Ediția a II-a, traducere după Michel-Jean van Esbroeck de diac. Ioan Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1999, p.12)
Mult, prea mult timp i-a trebuit Stâpânului să descopere inima aceasta plină de har și de sfințenie. În negura veacurilor întunecate, sângeroase, tulburate de toate răutățile și nedreptățile, în lumea aceasta întinată de rele, să găsești acest vas ales, scump, neîntinat, e-o mare minune. Cu dor, Dumnezeu pune în suflarea de cântec a psalmistului această înfrigurare a căutării: Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob (Ps. 131, 4-5). Și această căutare încununată de bucuria îngerului binevestitor, avea să pună în treapta cea mai de sus a descoperirilor voii lui Dumnezeu bunăvoința altei sălășluiri – sălășluirea Cuvântului în sângiuirile cele curate ale unei fecioare. Pântecele Fecioarei, numit și chivot al sfințirii pentru odihna Domnului (Ps. 131, 8), este precum odinioară Sionul pe care Domnul și L-a ales sălaș (Ps. 131, 13); este toiagul împărătesc cel înflorit, masa pâinii, sfeșnicul de aur care ține în sine lumina cea pururi fiitoare.
Acest munte al întrupării Cuvântului are chipul nou al Taborului luminii dumnezeiești. Așezați în rațiunile lui, Moise și Ilie vor înțelege mai adevărat arătarea bunăvoinței lui Dumnezeu care îi înfășa în lumină, având mărturia pogorâtă de Sus: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit !"(Matei 17,5).
Rugăciunile noastre îndreptate cu evlavie și dragoste către Maica lui Dumnezeu poartă cu ele conștiința cinstirii acestei mari minuni a descoperii lui Dumnezeu la noi. Maica Domnului este rugul aprins care arde de dragoste pentru Dumnezeu și nu se mistuie, este scara pe care a văzut-o în vis Iacov și pe care s-a coborât la noi Domnul, este vasul sfânt cu mana cea dumnezeiască din care ne hrănim noi, credincioșii, spre viață veșnică, este însă, mai presus de toate, Taborul cel sfânt al dragostei și al luminii celei fără de apus.
Pr. Cristian Stavriu
Asa este! Sectele folosesc din plin prozelitismul, adica folosesc Scriptura rastalmacind-p ptr castigarea de prozeliti si pe langa aceasta si alte mijloace prin care atrag pe cei nestiutori.
Eu cunosc foarte bine fenomemnul sectar si stiu cum functioneaza. In primul rand pe noul convertit il inoculeaza (din cauza nestiintei lui) cu toate blafemiile pamantului astfel incat sa se lipseasca de darul Duhului Sfat astfel incat niciodata sa nu mai poata primi adevarul. Ii fac pe oameni sa huleasca pe Prea Curata Fecioara Maria spunand ca a mai avut copii si o desconsidera ca femeie binecuvantata de-a pururea. Ii fac sa se lipseasca de Sfatnul Botez, de preotie, de icoane, de Biserica si de tot ce-l poate ridica.
Din fericire mai sunt oameni care-L regasesc pe Dumnezeu si nu raman in aceasta mare inselare.
Ii ajuta financiar foarte mult pe oameni astfel incat acestia sa devina vesnic datori sectelor lor, apoi le hranesc mandria la culmile culmilor astfel incat trufindu-se sa nu mai poatga in veci primi adevarul.
Avem nevoie sa dam o marturie adevarata de crestini autentici, sa ne cunoastem bine credinta si astfel prin faptele noastre sa aratam credinta ortodoxa in plinatatea ei.
Avem nevoie de rugaciune adevarata astfel incat sa strangem randurile in jurul lui Hristos, sa devenim hristocentrici si prin pocainta sincera sa putem deveni bineplacuti lui Dumnezeu.
Ca sa ne mantuim avem nevoie sa fim partasi ai Bisericii lui Hristos cea Una, Sfanta, Soborniceaasca si Apostoliceasca si sa implinim faptele propovaduite de ea ca sa fim vrednici de fii ai acestei Biserici. Credinta fara fapte este moarta!
Multumesc din inima ptr gandurile cele bune si vadoresc ca oriunde ati fi sa luminati lumina credintei celei adevarate, sa fiti sarea pamantului si exemple de pocainta!
Pomeniti-ma si pe mine pacatosul in rugile voastre si astfel vom implini porunca iubirii data de Hristos fiilor Bisricii!
Hristos a inviat!
Cristian Stavriu
Am aprobat aceste comentarii ca nu cumva sa se spuna ca sunt impartial si trunchiez mesajul transmis de membrii secelor sau ca obstructionez in vreun fel si pe de alta parte aceste mesaje / comentarii sunt atat de lamuritoare cu privire la duhovnicia /teologia/intelegerea/bunatatea/credinta lor.
Nu exista un deserviciu mai mare ptr ei ca aceste mesaje izvorate din „inima” lor caci omul din vistieria inimii scoate cele bune sau rele.
Poate ar parea necrestineste faptul ca aprob aceste „abjectii” - cum le-ai numit tu - dar lumea trebuie sa invete cine sunt acestia, ce gram poarta si cum se manifesta in societate fata de semeni.
Noi postam articole care incearca sa arate oamenilor inselarea in care zac aceste secte, falsul invataturii lor, dar incercam sa nu ne pozitionam necrestineste fata de ei ca persoane caci Dumnezeu pe toti ii iubeste.
E greu sa mai iubesti pe cineva care stalceste, falsifica, ciunteste, denatureaza invatatura despre Dumnezeu, conceptia de mantuire samd, dar trebuie sa iubim mai departe urand doar pacatul si miluind pe pacatos.
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Nu ne mai ameti cu ortodoxia ta caci n-ai trecut nici macar o secunda pe langa ea si ne ispitesti cu atata caldura sufleteasca.
Ca tine au mai fost pe aici si deasemenea ne-au aratat cu prisosinta in toata spendoarea goliciunea sufleteasca dobandita sub obladuirea sectelor.
Nu-l inteleg pe fratele Cristian cum de-ti aproba mesajele abjecte mai ales ca n-ai reusit niciodata sa postezi un comentariu coerent si argumentat teologic ci doar te-ai aratat ca un radio sant proliferand doar ce este rau.
Macar pe perioada postului il rog pe Cristian sa nu mai aprobe astfel de comentarii abjecte care starnesc pe crestini rupandu-i din taina postului.
Doamne ajuta!
Virgiliu Gheorghita
Inainte de a porni la indreptarea lumii, sa ne indreaptam pe noi insine.
Vrajba din textul tau e o rusine pentru un crestin ortodox.
Exemple:
Nu e nici o problema ca un preot e taximetrist, asa cum nu e o problema ca Sfantul Apostol Pavel construia corturi.
Diferenta de stil vechi si nou nu e o piedica in calea iubirii a doua comunitati ortodoxe surori. Totdeauna e o problema vrajba de acest fel creata in sanul unei aceleasi comunitati.
Si eu sunt crestin ortodox,nascut,crescut..
Sa stiti ca cele mai multe secte le-a nascut ortodoxia,care sustine, ca este biserica lui dumnezeu.
Sunt crestini ortodocsi care tin de stil nou.
Sunt crestini ortodocsi care tin de stil vechi.
Sunt crestini ortodocsi Oastea Domnului.
Sunt crestini ortodocsi care au popii pocaiti.
Sunt crestini ortodocsi care injura pe Dumnezeu.
Sunt crestini ortodocsi care singuri se da diavolului.
Sunt crestini ortodocsi care se despart la tribuna.
Sunt crestini ortodocsi puscariile pline,pt.fapte condamnabile.
Sunt crestini ortodocsi politicienii care jura pe Biblie.
Crestinii ortodocsi romani au sarit in razboi impotriva crestinilor ortodocsi rusi.
Sunt popi ortodocsi romani,care merita ani grei de inchisoare pt.inselatorii:
(flacara de la Ierusalim,icoane care pling,oase de om chiar si de animale,numite moaste,deschideri de carti,acatiste, dezlegari de vrajitorii,exorcizari.....)
Sunt popi ortodocsi legionari.
Sunt popi ortodocsi masoni.
Sunt popi taximetristi.
Sunt popi curvari(si nu putini)
Sunt popi care dau impartasania celui pe patul mortii,numindu-l "robul lui Dumnezeu" Dar al carui dumnezeu ca toata viata a fost robul diavolului?
Daca sunteti sinceri,postati mesajul meu,poate unii popi se trezesc si se pocaiesc de pacatele lor. Multumesc, Calin.
Ii recoamand lui Feridnand articolul de azi:
www.catehetica.ro/cum-sa-tinem-adevaratul-post
Petrica Mihai
Imi pare rau sa va spun dar faceti niste erori grave!
Scriptura este un „produs” al Bisericii si nu exista nici-o indoiala referitor la acest lucru. Trebuie sa studiati mai mult istoria!
Aveti definitia unei secte:
Sectă este denumirea dată unui grup de persoane ce formează o comunitate religioasă, care s-a separat de biserica oficială în scopul corectării unor abateri doctrinare atribuite structurii-mamă. De regulă, denumirea de sectă nu este acceptată de membrii grupării, care consideră că ei sunt singurii care dețin „adevărul”.
De regulă, sectele sunt grupări religioase de dimensiuni mici, desprinse de biserica oficială a unui stat, reprezentând un grup închis, alcătuit din adepții unei anumite doctrine. De cele mai multe ori, sectele sunt expresia unei disidențe sociale. Ele urmăresc să răspundă unor nevoi fie individuale, fie de grup, care sunt resimțite ca păreri impuse de o societate sau de către sistemul religios dominant. Există, de asemenea, secte desprinse din alte secte.
O sectă este caracterizată printr-un devotament sau o dedicare exagerată față de o persoană, o idee sau un obiect, folosind tehnici de manipulare și control care nu sunt etice, în scopul atingerii scopurilor conducătorilor de grup, în defavoarea membrilor, a familiilor lor sau a comunității. Aceste tehnici de control includ izolarea de prieteni și membrii de familie, debilitarea, folosirea unor metode pentru a mări sugestibilitatea și supunerea, controlul informațiilor, anularea individualității sau a judecății critice, promovarea dependenței față de grup și teama de a-l abandona, etc.
O sectă distructivă este un grup de persoane care urmează o mișcare religioasă sau ideologică în cadrul căreia se practică controlul mintal și care poate fi foarte periculoasă pentru membrii grupării chiar dacă aparent este inofensivă. Aceste efecte se fac simțite pe termen lung și în general culminează printr-un scandal legat de abuzuri materiale, sexuale, de agresiuni fizice, suicideri în masă sau izolate, omucideri sau chiar genocid.
Sectele distructive sunt grupuri care aparent îmbracă forma unor asociații culturale, politice, religioase sau chiar sub pretextul participării la tratamente de medicină alternativă sau grupuri de ajutor social. Se caracterizează prin folosirea tehnicii de convingere coergitivă ca metodă de influențare socială iar în prealabil folosesc tehnici de atragere prin promisiuni ale adepților. În general sectele au o organizare ierarhică strictă. În unele cazuri liderii se pot folosi de dezastrele naturale precum cutremure mari, tsunami, etc pentru a induce ideea de sfârșit al lumii, de efemer. În multe țări aceste secte sunt interzise iar ele funcționează în clandestin.
De asemenea, este considerată periculoasă pentru adepții săi o sectă atunci când după afilierea la aceasta ei întâmpină probleme de adaptare în societate, la locul de muncă sau în familie și când le este îngrădită libertatea sau devin dependenți de sectă. Psihologii și sociologii declară că conform studiilor o treime din adepții acestor secte le abandonează în timp dar că unii care au personalitatea slabă revin sau se integrează în alte secte.
Caracteristici
Principala caracteristică a sectelor distructive este cea de a inocula, folosind controlul mintal, o personalitate gregară adepților săi, provocându-le așa numitul sindrom disociativ atipic. În afară de aceasta în general sunt:
organizații autoritare și piramidale, nu există democrație la nici un nivel ierarhic și nu este permisă critica
existența unui lider sau a unui grup de lideri a căror singură hotărâre contează. Lideril controlează toate mișcările membrilor sectei, precum banii, și nu i se aplică aceleași reguli ca supușilor săi.
izolarea membrilor grupului de restul lumii sau de familie
se controlează orice informație venită din lumea exterioară
se induce un aspect demonizator lumii exterioare prin discursuri și se încearcă câștigării încrederii totale în lider.
În 1995, guvernul național al SUA, a stabilit 10 criterii de de catalogare a sectelor destructive:
destabilizare mintală
un caracter exageral ale pretențiilor bănești cerute membrilor sectei
inducerea unei izolări față de membrii colectivității din care aparținuse până în acel moment
abuzuri împotriva integrității fizice
recrutarea de copii
discursuri antisociale
tulburări de ordin public
numărul de plângeri depuse împotriva sectei
abaterea de la circuitele economice tradiționale și tentativele de sfidare și confruntare cu instituțiile publice
Deci pe mine nu ma intereseaza ce spune secta cu privire la persoana adorata ci trebuie sa ma conving daca se inchina in duh si adevar.
La cine se face referire in Scriptura cand se vorbeste lupi imbracati in pieim de oaie sau la hristosi mincinosi?
Va rog sa-mi raspundeti?
Eu stiu ca Scriptura cea reala vorbeste de „un Domn, o credinta, un botez” dar despre asta am mai vorbit si nu vreau sa ma repet.
Cercetati cu atentie ce invata Biserica cea UNA si apoi mai vorbim.
Post binecuvantat si mult cu folos duhovnicesc va doresc!
Cristian Stavriu
Cuvantul preot este foarte distinctiv si nu poate fi vorba despre batran. Cand s-a vorbit despre preotie imparateasca in Vechiul Testament stim bine ca preotii erau randuiti anume dintre leviti deci nu putea exista vreo incurcare. Erau doua tipuri de preotii una sacerdotala - levitica si cealalta a intregului neam evreu ascultator si implinitor al celor zece porunci.
Cand apostolul Petru vorbeste despre preotie imparateasca face acelasi lucru caci nu poate face referire la batranii crestini, doar ei fiind preotie imparateasca. Deci cuvantul preot aici nu este sinonim cu batran.
Hristos alege 12 apostoli, apoi in 70 de ucenici ai acestora pentru ai trimite la propovaduire ceea ce presupune ca slujba invatarii poporului nu era data oricui. Apoi era absolut necesar ca acestia sa propovaduiasca acelasi lucru ca si ei si aceasta nu se putea daca nu exista Biserica ca asezamant si pastratoare a adevarurilor de credinta. A fost nevoie neaparat de o ierarhie. Cine de cine asculta!!! Deci au pus episcopi in cetati ca veghetori ai pastrarii credintei si ca oameni inzestrati de sus prin puneres mainilor sa aduca in Biserici preoti pe care sa-i verifice daca propovaduiesc corect. Avem actul punerii mainilor care instituia actul prin care cineva primea preotia.
Avem apoi diaconii ca alta tagma din cadrul celor care slujesc in Biserrica. Deci a fost nevoie de ierarhie, n-a fost lasat de izbeliste conducerea Bisericii. Faptul ca din protestanti si neoprotestanti s-au nascut peste 30.000 de secte si denominatiuni asa zis crestine asta ne dovedeste clar ca sunt rupti de adevar si de unitatea de care vorbea extraordinar de mult si frumos apostolul Ioan care dorea mereu sa fim UNA.
Discuti poate fi prelungita enorm de mult ptr ca istoria este mare si au trecut aproape 2000 de ani.
Interpretarea scripturii in afara Biserciii prin erezia sola scriptura este o alta nebunie care a dus la faramitarea celor care doreau sa se indrepte spre Hristos. Aceasta este o alta reduta castigata de satana caci fiecare traduce si interpreteaza dupa bunul plac scriptura.
Intrebarea ptr unii ar fi sa-mi spuna cand a aparut scriuptura in istorie in comunitatile crestine si cand crestinul a avut-o pe masa sa o poata studia in voie?
Cand a aparut tiparul? Cate exemplare ale scripturii credem ca ar fi putut exista ca ele sa fie in fiecare casa de crestin ca sa poata fi studiata dupa bunul plac?
Biserica Ortodoxa plaseaza Scriptura in Biserica si stie bine de ce o face asa ptr ca are o experienta neintrerupta. Crestinul ortodox este dator sa o citeasca neintrerupt sub obladuirea duhovnciului si avand ca dreptar scrierile sfintilor parinti din primele veacuri crestine si pana astazi. Ce poate fi mai frumos mai sobornicesc, mai smerit si mai bineplacut lui Dumnezeu ca acesta. Insasi Scriptura spune ca ea trebuie talcuita!!! De cine????? de fiecare in parte sau de o anumita autoritate?!?!?!?
Tuturor membrilor sectelor le-am pus si le pun o intrebare de bun simt:
DE CE NU A SCRIS HRISTOS NIMIC?
DE CE NU EXISTA IN SCRIPTURA NICI-UN INDEMN DIN PARTEA MANTUITORULUI CATRE UCENICI SA SCRIE CEEA CE A PROPOVADUIT?
Pana acum n-am primit de la nici-un eterodox un raspuns la aceasta intrebare!!!! Imi doresc un raspuns argumentat, logic si de bun simt!
Multumim Paul ptr intrebare si promit ca pe viitor sa vin cu un articol legat de preotie sacramentala, preotie general, diferente interconfesionale!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Ne bucuram daca am fost de folos cu raspunsul postat aici!
Va mai asteptam pe viitor in vizita la noi pe portal.
Doamne ajuta!
Cristian Stavriu
admin catehetica.ro