Generații întregi de oameni au alergat și s-au luptat pentru a dobândi fericirea și se pare că foarte puțini au fost aceia care au și găsit-o cu adevărat. În numele fericirii și pentru fericire oamenii de la începuturi și până astăzi au dus o sumedenie de războaie dintre care unele chiar fraticide. Încrâncenarea cu care omul tânjește după fericire și împlinire trebuie să aibă la bază cunoașterea de sine, cunoașterea originii sale și a felului în care a fost creat. Părintele arhimandrit Vasilios Bacoianis ne învață cum să trăim o viață lungă și binecuvântată:
Renumitul cercetător american Francis S. Collins – care s-a preocupat ca nimeni altul de A. D. N.-ul uman – ne confirmă că și credința în Dumnezeu (sentimentul religios) (1), și legea morală (2) sunt înnăscute, fac parte din A.D.N-ul tuturor oamenilor.
Și, deoarece aceste două elemente (credința și conștiința) există în A.D.N-ul nostru, le purtăm cu noi toată viața. Astfel, fie că vrem, fie că nu, ne influențează pozitiv sau negativ existența pământească.
Aceasta înseamnă că, dacă dorim să viețuim ca oameni normali, ar trebui să acceptăm aceste două elemente, să ne „împrietenim” cu ele, să le „ascultăm” glasul!
În mod contrar, devenim potrivnicii propriei noastre firi, cu tot ceea ce decurge de aici pentru sănătatea noastră psihosomatică. Cu alte cuvinte credința noastră în Dumnezeu și ținerea legii morale înnăscute contribuie la sănătatea noastră trupească și sufletească. Este valabil și celălalt aspect:
Necredința în Dumnezeu și disprețuirea legii morale înnăscute provoacă boli sufletești și trupești.
Pretutindeni există pământ și văzduh, însă portocalul, ca să rodească, are nevoie de propriul lui pământ și văzduh. De exemplu, nu poate să rodească pe munți înalți, cu aer purificat. Oricât ar fi de îngrijit în acest loc, se va veșteji, se va usca și nu va rodi portocale, sau, dacă le va produce, vor fi fără gust și stricăcioase.
Și omul, ca să rodească și ca să se definească pe sine, are nevoie de mediul său. De pildă, nu poți să-l „sădești” într-un mediu care nu i se potrivește, căci oricât s-ar îngriji de sine, oricât ar petrece de bine, nu va rodi.
Și, deoarece credința în Dumnezeu și legea morală sunt înnăscute și reprezintă propriul lui A.D.N., atunci fie că vrea, fie că nu, mediul firesc, sănătos, este cel al credinței și al păzirii legii morale. Orice alt mediu este străin, „sufocant”, făcându-i viața neagră.
Fripturile, carnea, ficățeii etc., cu siguranță că sunt o mâncare bună și gustoasă, dar nu pentru măgar, ci pentru om. Odată cele dai măgarului, îl omori, pentru că el, pentru a viețui, are nevoie de propria mâncare, paie, furaje. Același lucru este valabil și pentru om, pe care, dacă nu-i oferi mâncarea potrivită, îl ucizi. Cu alte cuvinte, când ne ocupăm de „om”, ar trebui să știm bine care este identitatea, firea lui, de ce are nevoie această fire. În sens contrar, dacă îi dăm „rețeta” greșită, hrană nepotrivită, îl ucidem, devenim ucigași de oameni.

(1) – „Nimeni nu se naște rău”, spunea Socrate, înțelegând că omul este bun din fire și nu rău. Pur și simplu „este atras” de rău. „din fire există înăuntru nostru râvna pentru virtuți, dar noi o direcționăm către rău”, întărește marele cunoscător al existenței umane, Sfântul Ioan Scărarul (Cuvântul 26, II, 41).
(2) - În ultimii ani s-a descoperit că la vârsta de șase luni pruncii au deja posibilitatea să deosebească binele de rău. Această înseamnă că omul nu se naște „tabula rasa”, ci cu o trăsătură a legii morale în firea lui (,,Supliment Cotidianul”, 23.5.2010).

Arhm. Vasilios Bacoianis – Cum să trăiești o viață lungă și binecuvântată
Editura De Suflet, Editura Tabor