de Ieromonah Nicodim Sachelarie | Vizionări: 3506
Ctitorie vine de la cuvântul ctitor care înseamnă fondator sau persoană care suportă toate cheltuielile pentru înființarea unui locaș de cult, a unei instituții sau organizații. În cazul de față vorbim din punct de vedere bisericesc cu privire la ctitorie și ce spune pravila bisericească despre acest lucru:
Ctitoria este de două feluri:
a) Ctitoria lumească, când cineva donează ceva pentru binele public, o casă, face un azil, un pod etc., de la care așteaptă laude de la oameni. Aceasta este un bine natural, din care își trage răsplătirea din lumea aceasta. Dacă donatorul, face aceasta cu gândul închinat lui Dumnezeu, atunci după măsura credinței sale își va lua plata de la Dumnezeu, (Matei 6, l- 6),
b) Ctitoria pentru Dumnezeu, făcând slujba de misionar, de preot, de monah etc., după exemplu sfinților apostoli etc. și în al diolea rând, când cineva dă din munca și averea sa și o pune în slujba Domnului, făcând lucruri sfinte, biserici și mănăstiri și orice lucru bun închinat Domnului. Tot ceea ce omul a făgăduit lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna (V. Făgăduința).
Mănăstirile, odată consfințite după socotința episcopului, să rămână pentru totdeauna mănăstiri și bunurile care se cuvin lor, să se păzească și să nu se mai facă locașuri lumești. Iar, dacă cineva ar voi să facă aceasta, să fie supus certărilor prevăzute în canoane. -IV. ec. 24.
Fiindcă în urma nenorocirii iconoclaste (720-825), care a venit asupra bisericilor din cauza păcatelor noastre, unele case sfinte, episcopii și mănăstiri, au fost răpite de oarecare oameni și le-au prefăcut în locașuri lumești; dacă cei ce acum le dețin, se vor hotărâ să le înapoieze, potrivit cu destinația de la început, bine și frumos este. Dacă nu vor vrea cei din catalogul ieraticesc, poruncim să se caterisească, iar dacă vor fi monahi, sau laici, să se afurisească ca unii ce sunt osândiți de Tatăl, de Fiul si de Duhul Sfânt și vor fi osândiți unde viermele nu doarrne și focul nu se stinge (Isaia 66, 24; Marcu 9, 44-48); căci s-a împotrivit glasului Domnului, care zice: "Nu faceți casa Tatalui Meu casa de neguțătorie" (Ioan 2,16). ec. 7, 13.
Unii dintre monahi, dorind să se conducă pe sine au uitat făgăduința ascultării și, au părăsit mănăstirile lor ca să zidească în altă parte casă de rugăciune, fără să aibă cele necesare pentru isprăvirea clădirii.
Deci, dacă cineva ar incerca să facă aceasta, să fie oprit de episcopul locului. Însă, dacă se constată, că au cele de trebuință pentru isprăvirea lucrărilor, să le dea voie să clădească (IV ec. 4).
Aceasta rânduială se aplică și laicilor și clericilor" -VI. ec. 17.
Pravila Bisericească - Ieromonah Nicodim Sachelarie