Și astăzi marii specialiști în finanțe / bănci caută să descopere cauza crizei mondiale, să găsească pârghi și soluții problemelor ivite, facând statistici, analizând fiecare eveniment în parte și concluzionând prin metode științifice. Au umplut văzduhul cu știrile lor panicând populația și au îmbâcsit întru atât de tare mințile oamenilor încât rar mai găsești un om care să vadă realitatea așa cum e. Dar iată că Sfântul Nicolae Velimirovici printr-o scrisoare lămurește:
Preotului Karan, despre criza mondială.
Mă întrebi, omule al lui Dumnezeu, de unde vine criza actuală și ce înseamnă ea.
Cine sunt eu ca să mă întrebi despre o taină atât de însemnată? „Vorbește când ai ceva mai bun decât tăcerea”, spune sfântul Grigore Teologul. Și deși socot că tăcerea este acum mai bună decât orice vorbire, totuși, din dragoste față de tine, îți voi înfățișa ceea ce cred eu despre problema pe care mi-ai pus-o.
„Criză” e un cuvânt grecesc, și înseamnă „judecată”. În Sfânta Scriptură acest cuvânt este întrebuințat des. Astfel, Psalmistul spune: pentru aceasta, nu vor învia necredincioșii la judecată (Psalmul 1,5), și în alt loc: milă și judecată voi cânta (Psalmul 100, 1).
Înțeleptul Solomon scrie că de la Domnul se face judecată omului (Pilde 29, 27). Însuși Mântuitorul a zis că Tatăl toată judecata a dat-o Fiului, iar ceva mai încolo că acum este judecata lumii acesteia (Ioan 5, 22; 12, 31).
Și apostolul Petru scrie: că vremea este să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu (I Petru 4, 17).
Înlocuiește cuvântul judecată cu cel de criză, și citește: pentru aceasta, nu vor învia necredincioșii la criză; milă și criză voi cânta; Tatăl toată criza a dat-o Fiului; acum este criza lumii acesteia; că vremea este să înceapă criza de la casa lui Dumnezeu.
Până să vină vremurile de acum, popoarele europene întrebuințau cuvântul „judecată” în loc de criză de câte ori se abăteau asupra lor vreo nenorocire. Acum a fost doar înlocuit cuvântul vechi cu unul nou și cel pe înțeles cu unul de neînțeles.
Când era secetă, se spunea: „Judecata lui Dumnezeu!” Când era inundație: „Judecata lui Dumnezeu!” Când era război sau molimă:” Judecata lui Dumnezeu!” Când era grindină, cutremure, omizi, șoareci, iarăși și totdeauna: „Judecata lui Dumnezeu!” Iar asta înseamnă: criză prin secetă, criză prin inundații, criză prin războaie, molimi și așa mai departe.
Și actuala restriște financiar-economică este privită de popor ca o judecată a lui Dumnezeu, dar nu este numită „judecată”, ci „criză”. Ca restriștea să fie sporită prin neînțelegere! Fiindcă atunci când se rostește un cuvânt pe înțeles, cum este „judecată”, se știe și pricina pentru care a venit restriștea, se știe și Judecătorul care a îngăduit-o, se știe, în fine, și scopul pentru care a fost îngăduită ea. Iar când e folosit cuvântul „criză”, cuvânt neînțeles de toți și de oricine, nimeni nu știe să lămurească nici de ce, nici de la cine, nici pentru ce.
Aceasta este singura deosebire dintre criza actuală și criza care este de la secetă sau inundație sau război sau molimă sau omizi sau vreo altă năpastă.
Mă întrebi de cauza crizei actuale, sau de cauza actualei judecăți a lui Dumnezeu? Cauza este întotdeauna aceeași. Cauza secetelor, inundațiilor, foametelor și a celorlalte flageluri ale neamului omenesc este și cauza crizei actuale. APOSTAZIA OAMENILOR.
Prin păcatul apostaziei au provocat oamenii această criză, și Dumnezeu a îngăduit-o ca să-i trezească, să le deștepte conștiința, să-i înduhovnicească și să-i întoarcă la sine. La păcate moderne, criză modernă.
Și, cu adevărat, Dumnezeu S-a slujit de mijloace moderne pentru a-i cuminți pe oamenii moderni: i-a lovit prin bănci, prin burse, prin finanțe, prin valută. A răsturnat casele de schimb valutar din întreaga lume, ca oarecând mesele schimbătorilor de bani în templul din Ierusalim. A pricinut o panică nemaipomenită între comercianți și schimbătorii de bani. Înalță, coboară, schimbă, tulbură, înspăimântă: face totul ca trufașele căpșoare ale înțelepților europeni și americani să se trezească, să li se deștepte conștiința și să se înduhovnicească. Ca cei ancorați în limanul siguranței materiale să își aducă aminte de sufletul lor, să își recunoască fărădelegile și să se închine Dumnezeului Preînalt, Dumnezeului Celui viu.
Cât va ține criza? Atât cât duhul oamenilor va rămâne neschimbat. Atâta timp cât trufașii pricinuitori ai acestei crize nu vor capitula în fața Celui Atotputernic. Atâta timp cât oamenii și popoarele nu se vor gândi să traducă neînțelesul cuvânt „criză” pe limba lor și să strige cu suspine și pocăință: ”Judecata lui Dumnezeu!”
Spune și tu, cinstite părinte, „Judecata lui Dumnezeu” în loc de „criză”, și totul o să-ți fie limpede.
Sănătate și pace!

Sfântul Nicolae Velimirovici – Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi – Editura Sofia