Cine cunoaște cum funcționează sufletul lui, cum se manifestă, cum este structurat? Sfinții Părinți ne-au lăsat în lucrările lor o seamă de învățături pe care psihologia modernă abia acum începe să o întrevadă. Filocalia este una din lucrările de amploare care ne poate lămuri în ce chip să înțelegem stările sufletești cu care ne confruntăm. Arhimandritul Simeon Kriopoulos un mare duhovnic sar și un cunoscător despvărșit al lucărilor sfinților părinți cât și al psihologiei moderne ne explică structura sufletească și cum acționează ea:
Pepenele aflat în apă!
Unul dintre psihologii specialiști fondatori ai psihologiei profundului, aduce următorul exemplu pentru a ne ajuta să înțelegem ce este conștientul, ce este subconștientul, ce este inconștientul și cât de mari sunt subconștientul și inconștientul.

Într-un vas cu apă aruncăm un pepene. O parte a pepenului iese afară din apă, însă cea mai mare parte se află în apă. Ei spun că, dacă vrem să vedem analogia în sufletul omului, să presupunem că tot conținutul sufletului omului este 10/10 și doar 1/10 este conștientul. Închipuiți-vă că apa din vas este foarte tulbure, așadar nu vedem nimic înăuntru și vedem doar acea parte a pepenelui care iese afară. 1/10 din suflet este conștientul, îl vedem, îl știm, îl controlăm. Însă 9/10 din suflet sunt necunoscute. O parte, cam 3/10, o constituie subconștientul, care este puțin mai jos de stratul conștientului și avem o idee despre el, însă 6/10 o constituie inconștientul, care este un beci întunecat pe care nu-l cunoaștem câtuși de puțin.

Omul se chinuie, se luptă ani de zile, se străduiește să facă ceva și nu vede sporind în viața duhovnicească. Nu doar că nu sporim în viața creștină, în viața duhovnicească având de-a face cu un conținut necontrolat care ce face ce vrea. Se mai întâmplă și altceva. De vreme ce suntem de atâta timp creștini și auzim atât de multe și avem dispoziție bună, începem să ne prefacem, făcând pe cuvioșii. Nu că ar face-o cineva dinadins! Nu. Luăm cazul în care cineva are dispoziție bună, dar nu reușește să fie om duhovnicesc așa cum ar vrea, așa cum a auzit, așa cum a citit în viețile Stinților și începe să se prefacă. Astfel, nu numai că acel cineva nu se cunoaște pe sine și întreaga realitate în care se află, nu numai că nu poate face lucruri importante, în plus devine prefăcut și nu se poate vindeca nicicum.

Astfel viața trece, se sfârșește, plecăm din lumea aceasta și ce vom face? Doar Dumnezeu știe!

Dumnezeu știe, dar El vrea să cunoaștem și noi, încă din lumea aceasta, și să facem ceea ce trebuie pentru a ne sfinți.

Nu este de glumă.

Astfel nădăjduiesc, ca cele pe care le vom spune în continuare să aibă tocmai acest scop; să ne ajute, să fim cu luare-aminte ca efortul și osteneala noastră să aibă rod mai bogat și să fie cât mai de folos.

SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA – Arh. Simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009