Concubinajul este una din formele grave de cancer ale societății moderne. Concubinajul, acest mod de viețuire atât de blamat de învățătura creștină, este atât de apreciat și pus la loc de cinste de lumea modernă. Concubinajul este modalitatea de a distruge familia în esența ei deoarece oamenii se lipsesc de darurile pe care le pot primi de la Dumnezeu dar și de legătura cu Dumnezeu căci cei ce se lipsesc de Sfintele Taine se lipsesc de bună voie de Însuși Dumnezeu. Iată ce spune Pravila Bisericească despre concubini și concubinaj:
Se numește concubinaj trăirea bărbatului cu femeia fără cununia bisericească conform canoanelor. El este posibil între animale dar omul are în plus necesități și datorii superioare sufletești și deci are nevoie de binecuvântarea Domnului. Căsătoria civilă este altceva decât cununia bisericească. Cel ce trăiește în concubinaj nu poate fi primit la sfintele taine, nu i se poate primi darurile la biserică, adică se afurisește ca un înstrăinat de Dumnezeu și legea lui. Concubinii, pe lângă păcatul lor, ei aduc și sminteală altora, de aceea ei nu pot fi nași la cununie și botez, căci cum ar putea ei îndruma pe alții, când ei înșiși nu sunt în stare să se conducă după legea Domnului. Înșiși copiii lor vor purta pecetea nelegiurii părinților și a blestemului.(V. Căsăt.a III).

Marele sinod, a oprit cu desăvârșire, ca episcopul, sau preotul, sau diaconul, sau orice alt cleric să aiba vreo femeie îngrijitoare, afară de mama, sau sora, sau mătușa, sau pe anumite persoane, care nu pot fi bănuite de legături de concubinaj. I ec.3.

Nici unul dintre clerici să nu țină femeie sau servitoare decât pe acele persoane, care in canon (I ec. 3) sunt trecute libere de orice bănuială, păstrându-și prin aceasta, curățenia morală. Iar dacă cineva ar călca cele hotarâte de noi, să se caterisească. Aceasta să se respecte și de cei castrați, având giija de curățenia lor morală (fără a face sminteală).

Cei ce vor călca această hotărâre, de vor fi clerici, să se cateriseacă, iar de vor fi laici, să se afurisească . VI ec. 5.

..."O, Grigore, nu suntem noi cei dintâi și nici singuri care au legiuit ca femeile să nu viețuiască împreună cu bărbații. Citește canonul cel așezat de sfinții părinți în sinodul de la Niceea (3), care oprește precis a nu avea în casă femei introduse pe furiș. Necăsătoria este vrednică de cinste numai prin viețuire separată de femei; căci, daca cineva făgăduiește fecioria numai cu numele, dar cu fapta ar face contrariu, este limpede, că ei vânează fățarrnic, cinstea fecioriei, dar cu fapta nu renunță la plăcerile păcătoase. Deci, cu atât mai mult ar fi fost bine a înlătura femeia, dupa rugămintea noastra decât să le dezvinovățești, că ești scutit de orice patimă trupească. Nici eu nu cred, că tu fiind de 70 de ani, să mai trăiești în păcate cu o femeie și nici eu n-am poruncit cele poruncite de canoane ca și cum aș fi crezut că e la mijloc vreo poftă păcătoasă; ci fiindcă ne-am învațat de la apostoli a nu face sminteala fraților (Rom. 14, 13) și știm că ceea ce la tine este folositor la alții devine prilej de păcătuire și, de aceea, am poruncit, urmând sfinților părinți, să îndepărtezi acea femeie (ținută ca servitoare). De ce acuzi pe horepiscop și pomenești de veche neânțelegere? De ce nu te învinovățești pe tine, care nu ești în stare să alungi pe acea femeie? Deci scoate-o din casă ta și trimite-o la mănăstire pentru că ea să trăiască cu fecioarele (fiind curată), iar pe tine să te servească bărbații (fiind bătrân). Ca nu cândva să se huleasca numele Domnului pentru sminteala voastra (Rom. 2, 24). Până cînd nu vei face așa, la nimic nu-ți folosesc nenumăratele scrisori de justificare. Dacă vei muri fără îndreptare, vei răspunde înaintea Domnului pentru lenevirea ta. Și dacă vei îndrăzni să rămâi în slujba preoției, fără a te îndrepta, vei fi anatema pentru tot poporul și cei ce te vor primi pe tine (ca preot), vor fi lepădați de întreaga biserica (Vasile 88).

Cel ce are concubină și, nu voiește nici a o lăsa, nici a se cununa cu femeia sa, nu se cuvine a-i primi darurile la biserică, ale cărei legi le bârfește și le defaimă prin faptele sale". -Sf. Nichifor 34.

Pravila Bisericească - Ieromonah Nicodim Sachelarie