Învățătoarei V.Ș., despre cine ne dă mărturie că Dumnezeu există - Nicolae Velimirovici
Atât tu, cât și bătrâna ta mamă sunteți devotate credinței ortodoxe. De când ați început să pliniți poruncile privitoare la post, la rugăciune, la milostenie și la împărtășire, tainele adevărului vi se descoperă tot mai mult. Într-adevăr, aceasta este calea dreaptă: prin exersarea a cunoscutului se ajunge și la necunoscut. Celui ce face rugăciune tăcută vreme îndelungată, adevărul i se arată.
Inima ta, însă, arde de dorința să-i îndreptezi și pe mulți alții pe calea adevărului - dar oamenii, cum sunt oamenii: unul are mintea întunecată de minciună, altul are inima împietrită de patimi, încât treaba nu merge lesne. Trebuie curățire îndelungată, și maslu cu sobor de preoți, și scăldare de șapte ori în Iordan.  Astfel, un muncitor din Banat te-a lăsat cu gura căscată cu întrebarea: „cine îmi dă mărturie că Dumnezeu există?” Și tu te miri ce să-i răspunzi. În primul rând, roagă-te lui Dumnezeu pentru el, și apoi răspunde-i precum urmează:
Dă mărturie iarba. De cauți, frate martor sub picioarele tale, îți dă mărturie iarba verde, a cărei spiță de neam urcă până în ziua și ceasul când s-a auzit cuvântul Făcătorului: „să răsară pământul iarbă verde, care să poarte sămânță, și pom roditor, care să facă rod ”(citește prima pagină din cartea Facerii).
Dau mărturie soarele, luna și stelele. De cauți, frate, martor deasupra capului tău, îți dau mărturie mândrul soare, minunata lună și ceata stelelor. Urcă pe spița lor de neam cât vrei: nu vei afla capăt până ce nu vei ajunge la acea zi și la acel ceas în care deasupra întunericului și a netocmirii a răsunat cuvântul lui Dumnezeu: să fie luminători întru tăria cerului... doi luminători mari și stelele!
Dă mărturie marea și dă mărturie văzduhul. De cauți, frate, mărturie în jurul tău, în lungime și în lărgime și în adâncime, îți dau mărturie marea și văzduhul, și muntele și codrul, mușuroiul de furnici și stupul de albine, și tot ce viețuiește în mare și în văzduh, și în munte și în codru, și înăuntrul mușuroaielor și al stupilor. Urcă pe spița lor de neam, nu te abate nici la stânga, nici la dreapta - însă nu întreba pe oricine de cale -, și vei ajunge , negreșit, la acea sfințită clipă în care a străfulgerat din cer glasul dragostei: să fie, să fie, să fie! Și a fost așa.
Dau mărturie boul și măgarul, după cuvântul prorocului care strigă: cunoscut-a boul pe stăpânul său și asinul ieselea Domnului său, iar Israel nu M-a cunoscut pe Mine și poporul Meu nu M-a înțeles (Isaia 1, 3).
Spune-mi, frate, care făptură de sub ceruri nu îmi dă mărturie despre Dumnezeu? Îți dau timp  o sută de ani ca să te chinui cu acest chin deșert și să cauți fie și un singur fir de iarbă care să nu dea mărturie despre măreața ființă a Făcătorului său. Dar ca să îți scurtez acest soroc și să te ajut să afli cine nu dă mărturie despre Dumnezeu, iată: numai și numai, în toată lumea, numai și numai oamenii nebuni.
Îmi dau mărturie rânduiala și măsura și numărul și dumnezeiasca armonie a întregii lumi zidite. Dau Mărturie înțelegerea și conștiința tuturor sufletelor sfinte și drepte. Însă mai presus de tot și de toate, dă mărturie Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, întru Carele Marele și Veșnicul Dumnezeu s-a arătat în trup ca om, a cercetat neamul omenesc, a vestit tainele, a arătat calea, a deschis Raiul.
DACĂ cineva dorește să Îl și vadă cu ochii pe Dumnezeu și să-L audă cu urechile, cu adevărat i-a împlinit și această dorință Făcătorului oamenilor: să se uite la Iisus Hristos. Și va vedea, și va auzi, și va învia cu viață nouă.
Astfel poți să-i răspunzi acelui sărac suflet care Îl caută cu sete pe Dumnezeu și dorește să Îl vadă și să-L audă. Aceasta, însă, nu este tot ce se poate spune. Acesta este numai un snop din uriașa țarină a lui Dumnezeu, în care tot ce crește dă mărturie despre făcătorul său. Și nici nu crește pentru altceva decât să arate mărturia sa - și să se ducă. Iar tu, fiică, continuă să întărești în virtutea ta.
Nu te uita nici la stânga, nici la dreapta afară de calea mântuirii. Degrabă trebuie să murim, iar dincolo, după moarte, este Judecata lui Dumnezeu, asupra felului cum noi, ca cei mai apropiați lui Dumnezeu, am mărturisit despre Dumnezeu. Și la Judecată sunt două cete mari de oameni: una de-a dreapta Domnului slavei, care în această viață nu s-au rușinat de Hristos, iar cealaltă de-a stânga Lui, care în această viață s-au rușinat de El întru acest neam preacurvar și păcătos (Marcu 8, 38).
Pace ție și binecuvântare de la Dumnezeu!

Răspunsuri la întrbările lumii de astăzi - Sfântul Nicolae Velimirovici