Creștinii ortodocși au o înțelegere aparte cu privire la locul de veci - cimitirul - unde cei apropiați sunt depuși în așteptarea judecății celei mari și cu nădejdea învierii. Locul de veci este spațiul amenajat special pentru cei adormiți iar noi vizităm acest loc din dragoste față de ei. Noi știm că Mantuitorul și întreaga Scriptură mărturisește despre cei morți că sunt adormiți. Încă din Deuteronom Sfânta Scriptură arată că cei morţi sunt adormiţi: Domnul a zis lui Moise: ,,Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi, şi va călca legămîntul Meu, pe care l-am încheiat cu el.(Deut 3.16).
Sintagma ,„a adormit împreună cu părinţii săi” apare de 37 de ori în Biblie (3Regi11.21, 3Regi14.20, 31, etc).
În Psalmi apare expresia somnul de apoi: Despoiaţi au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi; n'au putut să se apere, toţi acei oameni viteji.(Ps 76.5).
Însuşi Mântuitorul Hristos se referă la Lazăr, cel mort de 4 zile spunând că acesta doarme dar că El îl va trezi din somn (Ioan11.11-17)
Sfântul apostol Pavel le spune tesalonicenilor că cei morţi sunt adormiţi (1Tes4.13, vezi şi 1 Cor 15.6, 15.18, 2 Pet3.4 pentru acelaşi sens) şi că la glasul arhanghelului care va veni în momentul Apocalipsei, aceştia vor învia cu trupurile, aşa cum a înviat şi Iisus Hristos. Vor învia întâi cei morţi în Hristos (cei morţi până atunci), apoi vor învia cei care sunt vii în momentul Apocalipsei.(1Tes4.13-18) Toţi se vor înfăţişa la Judecată după care vor ajunge în rai sau în iad.

Dar iată ce ne spune Pravila Bisericească cu privire la aceasta:

Cimitirul este locul de odihnă unde se îngroapă trupurile celor ce au adormit întru Domnul. El este depozitul unde se păstrează trupul, până la învierea și judecata cea de apoi. El este sfânt, fiindcă și trupul creștinului este sfințit prin rugăciune și fapte bune, ca o biserică a Duhului Sfânt.

(I Cor. 3, 16-17). De aceea, mare pomană face, cel ce dăruiește loc pentru îngropare, îngrijește mormintele și la respectă, fiindcă între sutele și miile de răposați, se vor găsi și un număr mare de sfinți și, sfânt este cel s-a mântuit de păcate. (Tobit 1-4). Toți aceștia sunt prietenii lui Dumnezeu (Iacob 2-23) și se vor ruga pentru cei ce-i iubesc, răspunzând la iubirea celor de pe pământ. (Apoc. 14, 3-14).

In cimitirul creștin trebuie să se îngroape numai cei ce au credința și nădejdea învierii și a dreptelor răsplătiri și au slujit Domnului cu dragoste și dreaptă credință. În cimitirul creștin nu se poate îngropa: necreștini, eretici, cei ce au murit nebotezați, deși au făgăduit că se fac creștini, sinucigașii de bună voie, creștinii care au murit nepocăiți, disprețuind tainele bisericii. Pentru toți aceștia, ca și cei arși la crematoriu, nu li se poate face nici un fel de slujbă și mai ales, să li se scoată miride.

Drept credincioșilor bisericii, nu le este îngăduit să meargă la cimitirele sau la mormintele celor morți și ereticilor pentru rugăciune sau vindecare. Unii ca aceștia, de vor fi drept credincioși, să se afurisească pentru o vreme, iar, de se vor pocăi și se vor spovedi că au greșit, să fie iertați. (Laod 9).

PRAVILA BISERICEASCĂ - Ieromonah Nicodim Sachelarie