Să ascultăm azi Basarabia ne cheamă,
La o unire-n fapte și în cuget,
Să ne-adunăm toți frați de-aceiași mamă,
Fiindcă în noi palpit-un singur suflet.

Să întindem mâna peste vechiul Prut,
Martor din veac al dorurilor sfinte,
Gândul să ni-l întoarcem spre trecut
Și să-l îmbrățișăm ca pe-un părinte.

Să ne-aplecăm legându-i rănile amare,
Cu fașa demnitații și-a iubirii,
Să nu lăsăm strămoșii în uitare,
Căci fără ei eram sortiți pieirii.

Să ne-amintim c-a noastră libertate,
Fost-a răscumpărată cu sânge de eroi,
Să-ngenunchem supuși-n-adâncă pietate,
Punându-ne-ntrebarea:„Oare ce facem noi?”

Să smulgem nepăsarea din inimi împietrite
Și egoismul care ne-a dezumanizat,
Să căutăm în cărți cuvinte nerostite,
Tot adevărul care, e astăzi ignorat.

Să credem în esența acestui brav popor,
Ce a știut să moară ca noi să înviem,
Să ne croim o cale spre-un tânăr viitor,
Căci noi putem de vrem, ceva să mai schimbăm.

Să plângem pentru-a Românie bună fiică,
De timpuri și dușmani de-a pururi vitregită,
Și să privim cum încă din sânu-i se ridică,
Istorici, scriitori cu minte strălucită.

Să promovăm cultura, folclorul românesc,
Tot ce ne-nobilează, ne dă unicitate,
Să nu plecăm urechea la cei ce ne jignesc,
În lume când pășim luptând pentru dreptate.

Să ne rugăm de pace și vreme cu belșug,
Războiul dinte noi mai iute să-l curmăm,
Să nu ne-asemanăm soldatilor ce fug,
O luptă e viața, să n-o abandonăm!

de Raluca Gabriela Stavriu