de Simeon Kraiopoulos | Vizionări: 4094
Trebuie să credem cu tărie că viețuirea creștină în duh și adevăr se desăvârșește doar atunci când reușim să ne facem asemenea lui Hristos. El, Modelul Suprem S-a dat pildă vie de urmat. Atunci când omul viețuiește oarecum greșit, Dumnezeu abate asupra omului suferința ca mijloc de trezire, ca mijloc de îndreptare. Uneori suferința ca mijloc de înțelepțire, ne face să-i înțelegem pe ceilalți dacă cumva am fost aspri față de ei. Ce trebuie să facem atunci când suferința ne atinge sufletele ne spune părintele Simeon Kraiopoulos:
Așadar, suferința pătrunde ca un plug în existența ta – fie ca durere trupească fie ca durere sufletească - și o brăzdează nemilos, fără să te întrebe ceva. Chiar dacă te tânguiești, chiar dacă te vaiți și plângi, sau orice altceva ai face de durere, nu te întreabă nimic. Suferi fără limite. Dar aici este taina: dacă nu te tânguiești atunci când te afli în dureri, dacă nu te vaiți, dacă rabzi cât poți și spui: ,,Dumnezeul meu, fii binecuvântat!” va fi foarte bine pentru sufletul tău.
Cum se poate aceasta? Uite cum: când ai da să te tângui și îți vine să spui ,,Of”, în loc să spui așa, tu să grăiești: ,,Fii binecuvântat, Dumnezeul meu!” Tânguitul tău să fie acesta, să fie cum ai zice: ,,Dumnezeul meu, Tu știi că sufăr mult, știi că aș vrea să înceteze suferința mea, dar fie după cum voiești tu! Să nu se facă voia mea!”
Deci, dacă cineva gândește și lucrează așa în vremea suferinței, dacă ia o asemenea atitudine, atunci durerea este un lucru foarte bun, pentru că, așa cum am zis, ea brăzdează adânc precum plugul și scoate rădăcinile patimilor. Una eate lucrarea în grădină, când mergi și tai burienile de deasupra și alta este când scoți rădăcinile din adânc.
Taina Suferinței – Arh. Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină 2007