de Teofan Zavoratul | Vizionări: 3352
Fiecare suflet în parte primește felurite daruri de la Bunul Dumnezeu și este foarte important ce facem cu ele, cât conștientizăm ce să facem cu ele și cum să le punem în valoare pentru a dobândi Harul Duhului Sfânt. Despre acestă agoniseală ne vestește Sfântul Teofan zăvorâtul:
Pilda talanților ne face să cugetăm că viața este vreme de negoț. Asta înseamnă că trebuie să ne grăbim a folosi această vreme, așa cum în neguțătorie fiecare se grăbește să scoată câștig. De aduce careva numai opinci sau coajă de tei pentru opinci, nici acela nu stă cu mâinile în sân, ci își pune întreaga istețime la bătaie pentru a atrage cumpărătorii, ca să își vândă marfa și apoi să cumpere cele ce-i sunt de trebuință. Dintre cei care au primit viață de la Domnul nu e nici unul care să poată spune: „Eu n-am primit nici măcar un talant”; oricine are ceva talanți, nu numai unul: înseamnă că fiecare are cu ce face negoț și dobândi câștig.
Nu te uita în stânga și în dreapta și nu ține socoteala celorlalți, ci ia frumușel seama la tine însuți și vezi cât mai în amănunt ce capital ai și ce poți dobândi cu el, iar apoi lucrează fără lenevire potrivit planului pe care ți l-ai făcut.
La judecată nu vei fi întrebat de ce n-ai câștigat zece talanți, când ai avut doar unul singur și nici măcar de ce cu talantul tău ai dobândit un singur talant, ci vor spune: ce ai dobândit un talant, o jumătate de talant sau o zecime ?
Și răsplata nu va fi pentru ce ai primit, ci pentru ce ai agonisit. Cu nimic nu te vei putea apăra, nici cu rangul, nici cu sărăcia, nici cu lipsa de școală. Dacă acestea nu ți s-au dat, nu te vor întreba de ele. Dacă ai avut mîini și picioare vor întreba: „Ce-ai câștigat cu ele ? Ai avut limbă, ce-ai câștigat cu ea?”
Așa se îndreaptă la judecata lui Dumnezeu nepotrivirile de stare lumească.
Sf. Teofan Zăvorâtul - Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an (Editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși) (II Cor.6, 1-10; Mt. 25, 14-30)
Sfantul nu judeca pe nimeni ci doar trage concluzii. De aceea avem ratiune ptr a judeca in sensul bun al cuvantului. A osandi pe aproapele este un pacat si a emite judecati. Cat de marete sunt lucrurile pe care le facem stie doar Bunul Dumnezeu ptr ca de cele mai multe ori ceea ce ni se pare noua a fi maret, in ochii lui Dumnezeu e foarte mic. Judecatile lui Dumnezeu difera mult de cele ale oamenilor. De aceea cei ce se ostenesc pe aceasta cale ptr a placea Domnului - cunosc Voia Lui. De aceea avem nevoie de smerenie. Smerenia este aceea care ne invata sa stam la locul nostru. Mi-a spus cineva ca, cuvantul smerenie vine din slava si inseamna a te cunoaste pe tine insuti. Daca ne vom cunoaste vom sti ca suntem slabi si ca fara ajutorul lui Dumnezeu in orice clipa putem cadea.
Daca am fi realisti, daca am fi smeriti, am sti ca nu facem nicodata lucruri „marete” ci doar ceea ce eram datori sa facem(in masura in care facem ceva). Asa ne invata Hristos!
Sfantul in talcuirea acestei evanghelii nu judeca pe nimeni ci doar ne spune cum sa procedam. Fiecare va da socoteala ptr faptele sale!
Hristos pune iubirea aproapelui ca pe o porunca tocmai ptr a ne completa unii pe altii. Nu ne putem mantui decat in contextul iubirii fata de aproapele. Iar pe aproapele nu-l poate iubi decat acela care l-a cunoscut pe Hristos si dragostea lui!
Cristian
